Mihai BUZNEA
Guvernul, în mare mila Sa, a fost apucat subit de o nouă criză de gentilețe, drept pentru care a aprins o lumînare albă, de spermanțet și, cu acatistul în stînga la ușa stranei, a mai pus de-o faptă bună, care să ierte din păcatele celor posedați de duhul necurat al dragostei de-arginți nemunciți. O mie de miliarde de lei din strînsura românului s-au dus pe apa sîmbetei ca și cum n-ar fi fost! Fum și scrum s-au făcut! Și uite-așa, din strîmbă, neagră și costelivă, țigara autohtonă s-a făcut mireasă cu nuri, numa’ bună de pețit, îmbogățindu-i pe părinții adoptivi năpădiți de cheaguri de osînză și fericindu-i pe cei pețitori c-o pleașcă de te și miri cum de n-au căzut pe spate de surpriză și mirare! S-a dus piatra din casă și, cu ea, năpasta mea! – un posibil șlagăr în top-ul creațiilor (cu cîntec) pesediste.
Din mărunțișul pe care l-am primit deunăzi drept corelare a punctului de pensie mi-am cumpărat un pachet de „Carpați” fără filtru și o doză de cafea. În față cu ceașca aburindă, din care adie mirosuri afrodisiace, mi-aprind o țigară și mă dedau întrebărilor lămuritoare: c.a.m. ciudoasă mărinimia asta a Executivului față de oaia neagră pre numele său de fată bătrînă SNTR. E-adevărat, a-mplinit frageda vîrstă de un secol, da’ mai are totuși căutare! Încă nu-ți rupi dinții în ea! Să-i dai așa, dintr-o trăsătură de condei, dotă de aproape trei milioane și ceva de parai, nu e de colea! Ba, treaba e c.a.m. deocheată! În cei cîțiva ani de cînd se tot mărită și se dezmărită, a ajuns costelivă de atîta muls, de nici că se mai poate ține pe picioare! Abia de mai behăie. Curioasă treabă: iarba dracului să dea faliment, cînd toți știm că pretutindeni, și dintotdeauna, în lumea asta mare, a avut țîțe pline, de dădea laptele și pe de lături. Uite că, la noi, a prins-o blestemul: dînd cu copita taman cînd cofița era plină, a răsturnat-o de nu a mai rămas nimic. Așa că ce s-a luat pe măritiș s-a dus pe darul de nuntă. Bucură-te, dacă poți! Se cheamă, însă, c.a.m. dat-o în grija altora, să se mai procopsească și ei…!
Înădesc țigara și duc gîndul mai departe: prin anii interbelici românii aveau năravuri c.a.m. bune – o Casă Autonomă a Monopolurilor. Tot ce-nsemna tutun, alcool, cale ferată, telefon, poștă și metale prețioase era monopol de stat. Domenii strategice aducătoare de lei-aur la pușculița publică. Bani siguri pentru vremuri nesigure. Astea erau baza PIB-ului. Nimeni nu-și băga nasul (a se-nțelege mîna), aici. Dacă încerca vreun careva s-o facă, mirosea a pușcărie. Dar, vorba unui alt șlagăr aproape la fel de vechi: „Vremea a trecut/ Noi le-am uitat de mult!…” Și, credeți-mă, chestia asta cu monopolul nu era o invenție sau o politică pur românească, O luasem de pe la alții, care încă o mai păstrează. Sclavi ai conservatorismului!
Prin fumul dens al țigării „Carpați” fără filtru mai văd ceva, care mă face să exclam vorbind de unul singur, știți ca cine: c.a.m. suspectă treaba cu SNTR-ul ăsta! În loc să cîștigăm vreo 85 de milioane de dolari, pierdem cam tot pe-atîta, în timp ce oarece firmă cu greutate și al său patron care l-au adus în prag de faliment bagă bani buni în buzunar. Afacere de tip românesc, absolut originală, care ne c.a.m. fac să ne crucim și să ne scuipăm în sîn exclamînd: „piei, drace!”.
Dar ce să ne mai mirăm atîta?! Cu Rafo Onești, cu Dărmăneștiul, cu Autocamioane Brașov și cu atîtea multe asemenea nu s-au întîmplat lucruri c.a.m. la fel de ciudate? N-avem bani!, clamează guvernanții, nescăpînd nici o ocazie spre a-și jeli sărăcia și nevoile și neamul. Uite banii!, spune românul, trăgînd cu sete și năduf din „Carpați”-ul fără filtru. Cît l-or mai ține plămînii, fiindcă astfel de danii c.a.m stranii nu dau semne că s-ar sfîrși!
Lasă un răspuns