Mihai BUZNEA
Astăzi, românii prăznuiesc Ziua Inălțării la Ceruri, de-a dreapta Tatălui, a domnului nostru Iisus Hristos și Ziua Eroilor. Sărbători înscrise cu roșu în calendarul bisericesc-ortodox și care semnifică jertfa supremă întru iertarea păcatelor, triumful adevărului și nașterea dreptății. „Martirul, eroul și înțeleptul sunt numai trei forme ale uneia și aceleiași substanțe: adevărul” – spunea, cîndva, poetul nostru cel-fără-de pereche și, iată, vorbele lui sînt mai actuale ca oricînd. Căci ce este el, adevărul, dacă nu „stăpînul nostru”?
Dacă despre jertfa Mîntuitorului s-au spus și se vor mai spune multe, pînă în clipa cea din veac și de după ea, despre eroii neamului se vorbește tot mai rar și tot mai puțin. Memoria ne e scurtă. Timpurile se schimbă. Actorii, la fel. Valorile și semnificațiile lor, așijderea. Ne domină preceptul „morții cu morții, viii cu viii”. Ei, adică morții, și-au făcut datoria față de noi. Iar noi nu mai avem nici o datorie față de ei. O floare și-un discurs cu nuanțe patriotarde, odată pe an. E suficient.
În cimitirul central al orașului patru eroi băcăuani ai revoluției decembriste își dorm somnul de veci: Gheorghe Nechita, Ciprian Pintea, Marius Hasan și Gheorghe Rusu. Vieți răpuse la vîrste cînd trebuiau să înflorească frumos. Ei au crezut în ceva. O flacără nestinsă și un portic cu insemnele tricolorului le veghează tihna eternității. Este omagiul nostru post-mortem. Un destin implacabil i-a făcut nemuritori. Cel puțin așa credem. Dar numele și sacrificiul lor sînt tot mai rar rostite. Mulți, nici măcar nu au auzit de ei. Sînt la fel de anonimi, ori la fel de notorii, ca toți ceilalți ce odihnesc aici. Dumnezeu să-i aibe în grija Lui!
Astăzi, la modă nu mai sînt eroii. Locul lor a fost luat de vip-uri. Politice, ori de altă natură, dar adăpostite sub umbrelele potentaților. Profitorii revoluției. Nesătuii. Hapsînii. Șmecherii și hoții. Șmenarii. Constituiți în bande de tip mafiot, atacă la drumul mare. Nu cu pumnii. Nu cu armele. Prin metode și practici perfide. Oameni fără de lege și fără de respect față de cei ce ar trebui considerați egalii lor. Ei fac legea. Valorile lor supreme nu sînt credința, supușenia, mila, respectul, iubirea, cinstea. Dumnezeul lor e banul. Dominația – forma de a și-l adjudeca. Sub aparențele, afișate, de respectabilitate, se ascund escroci de talie națională și internațională. Jaful din cei 14 ani demonstrează și confirmă, pas cu pas, dezastrele pe care le-au provocat, cu nume și efecte de cataclisme.
Vip-urile ne domină existența, subjugînd-o. Nicicînd, în istoria noastră mai veche ori mai nouă, nu s-au mai întîmplat asemenea orori. Abia acum se poate spune că românii își poartă, cu adevărat, crucea, biciuiți, umiliți și năpăstuiți de diavoli ce se cred îngeri, dar care nu cunosc taina milei și a respectului față de semeni. Puterea și Îmbuibarea le sînt apostolii de care ascultă. Palatele megalomane – bisericile. Confiscarea demnității și viitorului celor mulți – doctrina satanică.
Eroi și vip-uri. Timpuri trecute, timpuri prezente. Dintotdeauna omul s-a aflat, se află, sub ele. Restul sînt simple vorbe. Dar astăzi e praznicul Înălțării la Ceruri și cel al Zilei Eroilor. Măcar o zi, cîteva ceasuri, numai, să revenim la sentimentele adevărate, pure și eterne. E ceea ce ne-a mai rămas și pe care nimeni nu ni le poate răpi.
Lasă un răspuns