În urmă cu cîteva zile, marile agenții internaționale de presă au reiterat, în corespondențele lor, două evenimente editoriale de excepție, care au făcut înconjurul lumii. La prestigioasa editură new-yorkeză Harper Collins a ieșit de sub tipar romanul „Prey” al scriitorului Michael Crichton, o adevărată saga politică și tehnologică a acestui început de mileniu – după cum îl apreciază criticii, o carte care deja „face carieră”. Tirajul american – un milion de exemplare; cel englez – 500.000, difuzarea fiind concomitentă în Statele Unite și Anglia. Simultan, la Bogota apărea primul tom din ampla lucrare memorialistică a renumitului scriitor sud-american, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, Gabriel Garcia Marquez, cunoscut și publicului român prin celebrele best-selleruri „Un veac de singurătate” și „Toamna patriarhului”. O adevărată nebunie acest „Vivir para contarda” – sînt de părere experții – apărut, rețineți, tot într-un milion de exemplare. Cerere uriașă, cozi interminabile la librăriile din Bogota, care în ziua lansării volumului au fost nevoite să stea deschise și în tot cursul nopții care a urmat pentru a putea face față avalanșei interminabile de doritori a-l avea, ca pe un trofeu autentic, în bibliotecile personale. Deja s-au anunțat tiraje suplimentare pentru ambele titluri în discuție, fără să le mai luăm în calcul pe cele ce vor întregi recordul în urma traducerilor anunțate în numeroase țări ale lumii. Sigur, valoarea nu se pune în discuție, ea este cea care dă măsura lucrurilor și operează ierarhii. Nu toți scriitorii sînt geniali, așa după cum nici șansele lor la glorie nu sînt egale. Legi nescrise, uneori de neînțeles chiar și pentru mințile cele mai luminate, fac selecția. Ies din discuție, în cazul de față, capodoperele care ne-au determinat să scriem aceste rînduri. Dincolo de uriașul succes de public, avem un mesaj cum nu se poate mai optimist despre șansa cărții pe suport de hîrtie, pe care unii se cam grăbiseră să o condamne la pieire prin inventarea suportului electronic, în speță computerul, CD- Rom-ul și discheta. Mesajul e, cred, cum nu se poate mai clar: tehnicile de vîrf, cu toată modernitatea și avantajele lor, nu le pot îngropa pe cele tradiționale, ci au loc de coabitare în condiții absolut normale, spre beneficiul tuturor și al spiritului, în esența lui.
Încerc să găsesc o paralelă între succesele absolut de domeniul fantasticului de la New York și Bogota și condiția cărții, implicit a scriitorului, de la noi. Unul dintre puținele cîștiguri în materie, post-decembristă, românești, a fost proliferarea, neîngrădită și nemaiîntîlnită, a editurilor. Numai în județul nostru ființează vreo cincisprezece. Nu cred că, toate la un loc, au reușit să scoată pe piață, în zece-doisprezece ani, tiraje cumulate care să atingă, nicicum să depășească, un milion de exemplare. Cauzele? Sărăcia buzunarului și inapetența cititorului potențial. Scriitorii? Editează pe cont propriu, în tiraje de 200-300-500 de exemplare, care de regulă au ca adrisanți familia, rudele, prietenii, colegi, obligațiile față de sponsori. Un fel de scriitură de salon. Hîrtia e scumpă, tiparul costă, și el, mult, cumpărătorii sînt puțini. Difuzarea o face, de regulă, autorul. Se cheamă, însă, că avem producție editorială. Cîtă și ce destinație are, e mai bine să ne prefacem a nu observa, pentru că ne întristăm. Drepturile de autor? Ce sînt alea? Cine și de unde să le plătească? Pentru ce? Parafrazînd un mai vechi dicton din vremi nu prea îndepărtate, constatăm un fapt care ne aduce la o realitate destul de tristă: noi producem, noi plătim, noi consumăm. Editura „Litera” în variantă contemporană. Avem și cărți de top în librării, autori celebri, dar nu poți să te apropii de ele, te oprești, cu jind dar și cu furie, la bariera „preț”: sute de mii de lei. Chiar milioane. De unde să iei banii? Privești, oftezi și pleci. Citești, în ziare, știrea despre ce se mai întîmplă pe la New-York, Bogota, Londra sau Paris și te amăgești cu bucuriile altora. La noi, cartea e fudulie, fructul oprit. Așa cum de altfel sînt mai toate celelalte. Ne mai amăgim cu televiziunile și cu surogatele pe care ni le servește cu genorozitate. Alții sînt cu delicatesele. (Mihai BUZNEA)
Lasă un răspuns