Pentru a-și justifica (probabil) mandatul încredințat, prin votul alegătorilor, de către partidul în care este înregimentat, un deputat al opoziției a venit cu o propunere-bombă, care i-a cam lăsat mască și cu gurile căscate a surpriză pe distinșii noștri parlamentari, indiferent de culoarea politică și floarea de la butoniera hainei. Nici mai mult, nici mai puțin, acesta dorește ca înaltul nostru for legislativ să legifereze ziua 19 noiembrie, cînd este programat să înceapă summitul de la Praga, ca ziua NATO pentru România. Este, spune Domnia Sa, un eveniment istoric, iar aderarea noastră la pactul nord-atlantic nu trebuie să se producă oricum. Sărbătoarea respectivă ar urma să fie declarată nelucrătoare și înscrisă ca atare în calendarul marilor izbînzi post- decembriste. Fără a minimaliza cu nimic importanța aderării noastre la NATO, nu pot să nu mă întreb ce-o fi fost în capul individului cu pricina, că de creier mă cam îndoiesc c-ar prea avea. Dar fiecare cîntă pre limba lui, asta e, îl asculți sau nu, e treaba ta și nu a celui ce a luat nota falsă. Nu duc comentariul mai departe. Dar proiectul cu pricina mi-a stîrnit o adevărată furtună în memorie și pas să mai scap de ea. Recunosc că nu am un inventar, deși mi-ar fi de folos, al zilelor de repaos românesc, legal, dintr-un an de zile. De aceea vă propun să-l facem împreună, iar dacă ne scapă vreuna, să o dăm de pomană, cu o lumînare aprinsă, celor oropsiți la acest capitol, în comparație cu noi. Așadar, din cele 365 de zile ale anului, vom scădea: 104 zile de week-end (sîmbetele și duminicile), 25 de zile de concediu legal de odihnă (în medie, fără sporurile acordate salariaților din unele sectoare cu risc sporit sau condiții deosebite), apoi 1 și 2 ianuarie (Anul Nou), a doua zi de Paște, 1 Decembrie -Ziua Națională, prima și a doua zi de Crăciun. Ar fi, în total 135 de zile. Mai rămîn de lucrat, așadar, 230, din care cele de luni și de vineri, veți fi de acord cu mine, sînt cam jumătăți, care-i nebunul ăla să intre direct în pîine după ce-a stat două zile pe vatră, la trai pe vătrai! Vorba aceea, din nu știu care scriitor (ba îl știu, dar nu vi-l spun, ca să vă fac să-l căutați și citiți): dacă era bună, ne luam și munca, am numai banii, dar ne-au lăsat-o nouă guvernanții, ce să facă cu ea!? Și uite-așa, parlamentarul nostru cel isteț mi-a reamintit niște sloganuri ante-decembriste la fel de actuale și în perioada post (măi, că ce se mai potrivesc) decembristă. Ascultați: cum să facem, să nu facem nici cît facem. Sau: Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea, cine-i leneș și chiulește, are tot așa! Munca l-a creat pe om, dar l-a băgat și în mormînt. Ce poți face azi, mai bine nu faci nici mîine. Munca-i lungă, viața-i scurtă. Cu partidul nostru-n frunte vom avea succese multe. Și altele. Hai că-s valabile, nu-i așa? De-aia zic, nu spun: ce dacă nu sînt parlamentar? Vreau să vin și eu cu niscai inițiative legislative, Constituția îmi dă voie, ca simplă persoană privată. Poate mă remarcă vreun șef și mă înscrie pe vreo listă la viitoarele alegeri, cam bate vînt de anticipate. Cum, n-am față de parlamentar? Îmi trag una urgent, ce nu poate face azi chirurgia plastică? Mai ales că ceva îmi șoptește, în ureche, că după cum e românul, îi pic cu tronc pentru veșnicie și o las moștenire și urmașilor mei pînă-n veacul-veacurilor. Deci, iată ce vreau să propun spre adoptare în regim de urgennță: concediile de odihnă să fie de 340 de zile, iar anul de muncă de 25; școala de toate felurile să țină cît vacanța mare și viceversa; zilele care au mai rămas neocupate să fie declarate sărbători legale; week-endul să înceapă miercuri și să se încheie marți. Pentru efort suplimentar să se acorde competiții din fondul de timp liber de rezervă aflat la dispoziția Guvernului. Mai „băgăm” și niște religioase „să dea de bine”. Ce credeți, am șanse? După cum merg treburile pe la noi, n-ar trebui să-mi fac griji. Să vedeți ce poftă de muncă ar prinde românul și cum ar înflori prosperitatea! Exact ca-n strigătura „Foaie verde și-o catrință,/ O să fie și mai bine”! V-am lăsat, am plecat „în liber” și n-am timp de pierdut. Pa și pusi! (Mihai BUZNEA)
Lasă un răspuns