FĂRĂ PREJUDECĂȚI Îngerul păzitor

Mihai BUZNEA

Unde nu împacă dragostea, rezolvă pumnul. Dacă armonia conjugală lipsește, intervin constrîngerea și pedeapsa. Lucrurile s-au clarificat. Au devenit cît se poate de limpezi. Cel puțin asta vor să ne sugereze legiuitorii care, iată, ne-au dăruit un instrument infailibil care asigură liantul celulei sociale de bază și se erijează în garantul stabilității cuplurilor: Legea 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie. Binevenită, nu pot spune altfel, din moment ce soțul recalcitrant, indiferent de sex și năravuri, este tratat identic de către amintitul act normativ ce prezintă voința reprezentativă a legiuitorului. Alte țări europene, ce mărșăluiesc cu mult înaintea noastră pe drumul democrației autentice, se bucură din plin de binefacerile unor reglementări similare, așa că de ce să nu le ajungem din urmă!? Așadar, adio scandaluri, certuri, amenințări, înjurături, îmbrînceli, lovituri mai gingașe ori mai dure, corpuri contondente, pumni zdraveni, vătămări, schilodiri, rele tratamente, izgoniri de acasă în costumul lui Adam sau al Evei, pruncucideri, omoruri etc. Îngerul păzitor ne stă pe umeri, permanent la datorie. Și la bine, și la rău! De-acum să vezi trandafiri la ferestre și belșug de bebeluși! Scade numărul divorțurilor, crește natalitatea, se rezolvă problema demografică a țării. Ca să vezi ce simplă și la îndemînă ne era soluția! Precum oul lui Columb.

Stau, totuși, și mă gîndesc ca tot omul cu ceva schepsis la cap: oare chiar așa să se întîmple? Fiindcă mare-i grădina Domnului și multe minuni de neînțeles nouă, simplii muritori, se petrec prin ea! Ce se întîmplă, de-o pildă, cu bărbatul și nevasta care se bat ca chiorii, parte în parte, și-apoi se strîng pătimaș în brațe de mai să-și rupă oasele! Că la bloc se-aude orice vorbă și mișcare, doar știți asta la fel de bine ca oricare altul. Am avut cîndva, la un bloc de nefamiliști, vecini de cameră, doi tineri însurăței. Ea – o arzoaică brunetă, slabă de te mirai cum nu i se frîng picioarele ca grisinele. El – un zdrahon de bărbat, un fel de buldozer, cu pumnii ca ciocanele de forjă, dar cuminte, băiat bun, manierat, atent și iubitor cum puțini găseai. În fiecare noapte se dădeau în spectacol: țipete, bufnituri, strigăte de ajutor, oh-uri, ah-uri, tot tacîmul. După care liniște și, dimineața, două zîmbete candide, braț la braț. După cîtva timp îl văd tulburat, negru de supărare. Ce-i, mă nea Fabi, îl întreb, care-i chestia? Se dezlănțuie: mama ei de muiere, nu mai rezist, dau divorț, mă omoară cu zile. P-asta nici dracu’ n-o liniștește. Pîn’ n-o bat ca p-un șnițel, e-un vulcan în erupție. Iar după aia vrea dragoste. Zi și tu, ce să fac cu ea? Au divorțat și-au plecat din oraș.

Ce soluții dă legea pentru prevenirea și combaterea violențelor în astfel de cazuri? Sau în altfel de împrejurări, la fel de curioase și neverosimile? Eu cred că nu-i împacă, nu le domolește instinctele animalice, nu-i aduce la ascultare. E-un fel de chef cu apă chioară. Bei, te umfli și-apoi te ușurezi. Nu mai rămîne nimic. O dată cu legea, sau chiar înaintea ei, legislatorii și cîrmuitorii noștri ar fi trebuit să vină cu altele care să găsească soluții pentru sprijinirea familiilor cu probleme. Oferindu-le locuințe omenești. Locuri de muncă. Salarii decente. Impozite și angarale mai mici. Acces nelimitat la instrucție și educație. Securitatea vieții, cu alte cuvinte. Protecție activă. Conform prevederilor constituționale, de altfel. Pentru că de aici pleacă cele mai multe dintre necazurile cu care se confruntă familiile românești. Ori, poate, nu am dreptate?! Ce le propune legea? Reclamații, amenzi, taxe de constatare legală, condamnări, pușcărie. Astea ori îi vor întărîta și mai mult, pe soți, unul împotriva celuilalt, sau pe amîndoi împotriva copiilor, ori îi va ține în case învrăjbiți, la fel de dușmani, pîndiți de pericolele unor tragedii. Cine știe la ce fel de scene și drame am putea deveni martori și părtași!

Poate că predicțiile pe care le am se vor confirma. Poate că nu. Zic și eu ce gîndesc, ca tot omul!…