FĂRĂ PREJUDECĂȚI Le grand turism

Mihai BUZNEA

Se pare că guvernanților și politicienilor noștri a început să le vină mintea la cap. Cum? Au aflat, în sfîrșit, că investiția cea mai profitabilă nu poate fi decît în turism. Rezultatele sînt imediate, iar pe termen lung rămîn amintirile, impresiile și dorința de a mai reveni în locurile vizitate.

Vocația pentru călătorii a demnitarilor noștri de tot soiul a devenit talent național. Inimitabil și irepetabil în ce-i privește pe omologii de pe alte coordonate geografice. La acest capitol, chiar că sîntem primii! Și cînd te gîndești că le-au trebuit atîția ani, săracii, pentru a și-l descoperi! Păcat, nu-i așa, de timpul pierdut! Dar orice lucru se poate recupera, e fapt demonstrat, iar cînd e vorba de români, nici nu se mai pune problema că n-ar fi posibil.

O știre-bombă, difuzată de curînd pe un post național de televiziune, ne-a lăsat mască, tablou, interziși, anulați, muți, fără replică, paralizați, imobilizați ș.a.m.d. Bugetul nostru, săracul nostru buget de calicie, a devenit principalul (de fapt, unicul) finanțator al turismului „de necesitate”. Adică cel oficial. În prima jumătate din acest an, el a suportat – fiți atenți, vă rog! – un număr record, de 47.000 de zile deplasare în cele țări ale lumii, toate, desigur, în interes de serviciu. Echivalentul în ani: 130. Un secol și aproape o treime. Cheltuiala bate cam la 136 de miliarde de lei, care înseamnă peste 4,5 milioane de dolari. Record absolut în materie, pe care mă gîndesc să-l propun pentru Guiness Book. Că nu știu să se mai poarte așa ceva prin alte țări ale lumii!

Le grand turism în versiune românească. În top-ul fenomenului, pe locul cel mai de sus s-a cocoțat Ministerul Apărării Naționale, care și-a rupt de la gură (de la gura soldatului, în fapt), cam un milion de dolari. Dar să nu ne grăbim cu concluziile blasfemitoare, fiindcă s-ar putea să greșim din lipsă de percepție a realității. Se zice, prin înaltele cercuri ale ministerului cu pricina, că dacă vrei să-ți aperi țara cu succes, musai e să-ți ții dușmanul la distanță. Adică să mergi tu la el, nu să-l lași să vină el la tine. Astea-s cele mai moderne strategii și tactici de apărare a teritoriului național. Atunci, de ce să blamăm oameni de bună intenție! De ce să suspicionăm! De ce să acuzăm! Am fi anti-români și proprii noștri dușmani!

În acest clasament sui-generis, MApN-ul e secondat de MAE (externele), MAI (administrației și internelor), MCC (culturii și cultelor). Acesta din urmă, la un buget semestrial de un miliard și ceva a cheltuit de peste zece ori mai mult; adică peste 13 miliarde de lei! Cică pentru promovarea imaginii și valorilor culturale românești în lume. Mai zi ceva dacă poți!

Parlamentul, dragul și bunul nostru Parlament înoată cam prin aceleași mări și oceane (cam tulburi) ale lumii, cu o cheltuială de vreo 300 de miliarde de lei, la un buget aprobat de mai puțin de 60 de miliarde. Ei, și ce dacă! Doar prima grijă a deputaților și senatorilor noștri în sesiunea de toamnă, la întoarcerea din bine-meritata și bine-cuvîntata vacanță de vară, va fi o rectificare de buget. Legalitatea, înainte de toate, nu-i așa?!

Pe lîngă dorul de ducă spre alte meleaguri (și nu tărîmuri), onorabilii noștri reprezentanți de toate calibrele și culorile vădesc și gusturi dintre cele mai rafinate în materie de confort al călătoriei, dormitului și mesei. Domniile lor preferă avioanele marilor companii ale lumii (nu TAROM-ul, cum scrie la regulament), hotelurile „cu ștaif”, gen Hilton și restaurantele de renume. Diurna zilnică – în medie 25 de dolari – e-un simplu mărunțiș neglijabil, bun doar la cheltuielile fără importanță. Să le dăm dreptate, nu-i așa? Săracii de ei, cît se mai sacrifică pentru binele nostru!

Cîndva, prin anii „de cuceriri mărețe”, îi aveam pe cei 3 BT: Lenin – Balșoi Titan; Stalin – Balșoi Tiran; Ceaușescu – Balșoi Turist. Istoria prezentă a românilor noștri s-a procopsit cu numeroși Balșoi Profitori. Așa ne trebuie! Dacă vreo minune cerească l-ar ridica din groapă pe Odiosul, e sigur că acesta ar cădea înapoi, ca trăsnit. De invidie și de inimă rea. Așa talent precum cel al prea-fericiților noștri guvernanți, mai va!

Să nu ne grăbim, însă, cu superlativele. Urmează încă o jumătate de an, iar vacanța e în toi. Ce-o să fie, ce-o să mai fie, prin iarnă? Om trăi și-om vedea. Pentru siguranță, a noastră, să ne tratăm încă de pe acum inimile. Contra pericolului de explozie!