Mihai BUZNEA
Pușculița guvernamentală suferă de o boală cronicizată, după ce cu chiu, cu vai, a reușit să depășească moartea clinică prin resuscitare „buzunar la buzunar”, procedeu care a mai înfiripat-o oarecum, dar cu prețul anemierii pacientului contribuabil. În termeni tehnici, acesta s-ar putea numi transfer la sursă. Dar nu asta interesează în primul rînd, ci efectele imediate și, deopotrivă, cele pe termen lung, iar nodul gordian se numește, cum altcumva, decît BANUL! Pentru a-l desface, Executivul a pregătit și aplicat pentru acest început de an, două lovituri de forță. Prima – așa-numita renunțare la contribuția pentru sănătate de către pensionari, prin care sume de ordinul sutelor de mii de miliarde sînt transferate instantaneu, printr-un simplu act birocratic, din bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în cel al Guvernului care, chipurile, le-ar redistribui spre aceleași destinații. Să fim serioși! Cine poate să creadă o asemenea gogoriță, care nu-i mai poate induce în eroare nici măcar pe cei „duși cu sorcova” ! A doua: confiscarea, pur și simplu, a excedentelor acumulate de aceleași Case Județene (peste 200 de miliarde de lei numai de la Bacău) și trimiterea lor în ceața artificială provocată de aceeași guvernanți. Altfel spus: furt la drumul mare, în condițiile în care spitalele abia de-și mai trag duhul, rețetele compensate și gratuite rămîn doar promisiuni amăgitoare, iar bolnavii mor pe capete. După cum se vede, taxa pe viață a devenit nu doar spaima amărîtului, ci și un mijloc de a reanima un buget falimentar gestionat cu procedee și tehnici chirurgicale infantile și desuete.
De altfel, la acest capitol – al taxelor și impozitelor de tot felul, nici că poate să ne întreacă cineva. Sîntem primii în Europa și printre cei dintîi din lume. Dăm lecții!! Avem – situație extrem de rar întîlnită – peste 220 de feluri de dări, în condițiile în care veniturile majorității populației sînt printre cele mai mici. Ai, nu ai, trebuie să dai! Spolierea contribuabilului îmbracă forme dintre cele mai sofisticate, dar și agresive, rudimentare, care nu-i lasă nici o șansă. Procedee care l-ar face să pălească de invidie și pe însuși faimosul Ostap Bender, marele maestru al combinațiilor, fiu de supus turc născut în România. Fiindcă în materie de jecmăneală se demonstrează că limitele pot depăși chiar orizonturile imaginației. După cele două „tunuri” despre care am făcut deja vorbire, creierele încinse de la Ministerul de Finanțe au fătat și alte idei ca daruri de Moș Crăciun: impozitarea balcoanelor, a boxelor și garajelor situate la subsolurile blocurilor, asta după ce impozitul pe locuințe se majorase cu 35%. Culmea e, însă, alta: specialiștii cu pricina susțin, cu zîmbetul pe buze și frunțile senine că, de fapt, prin măsurile respective, obligațiile de plată scad, nu cresc! Ce sisteme de calcul or fi folosind pentru a ajunge la aceste concluzii, e imposibil de ghicit! Să lăsăm, însă, misterele în sarcina celor pasionați de atare fenomene, fiidcă oricum nu avem șansa de a le dezlega. Clar e un lucru: cu o mînă se dă, cu șapte ți se ia. Și pentru a nu se putea reproșa cuiva că nu contribuie și cu idei la perfecționarea sistemului autohton, original și unic, de taxe și impozite, ne permitem să sugerăm alte cîteva soluții ce ar putea ajuta la resuscitarea bugetului central și local: instituirea de taxe precum – dreptul de a locui în city, de a respira, de a te încălzi la soare, de a merge pe stradă, de a bea apă de la cișmeaua publică, de a sta pe bancă în parc, de a intra în piață, de a trăi – și alte asemenea. Idei pe care le ofer gratis, din civism.
Lasă un răspuns