Mihai BUZNEA
Atîta timp cît hoția și nerușinarea își dau poalele peste cap în văzul și disprețul tuturor, încercînd să ne convingă de faptul că totul este normal, bine și frumos în țara asta, nu avem încotro și ne acceptăm rolul de figuranți într-o superproducție a ridicolului și minciunii. Cu mască, sau fără mască?, era, mai de mult, genericul unui show la televiziunea română, fiecare episod dorindu-se a fi o lecție moralizatoare inspirată de anumite tare ale societății românești din vremea respectivă. Masca a căzut, totul desfășurîndu-se, acum, la vedere, pe fondul aplauzelor venite de după cortină. Maeștrii se dau în spectacol ca niște genii autentice ale decadenței, în disprețul legii și al bunelor moravuri devenite pseudovalori. Totul nu este decît o mascaradă jucată de actorii-promotori ai unei tranziții fără cap și fără coadă și asistată de turma prostimii, care rîde strîmb și-și strivește palmele în aplauze dureroase și de neputință la adresa imposturii și abuzurilor necontenite.
Ce-i de făcut?, se întreabă omul de rînd. Nimic, din moment ce înseși primadonele cu atribuții moralizatoare și de pedepsire a vulgului și talentului negru interpretează roluri ce imită și deformează partiturile. Un recent sondaj de opinie efectuat printre băcăuani și publicat în cuprinsul acestei pagini dădea un verdict fără echivoc în cazul furturilor la drumul mare făptuite de așa-ziși oameni de afaceri la RAFO Onești și Rafinăria Dărmănești: ce să se întîmple?; exact ce s-a întîmplat și cu autorii altor „tunuri” prin care au fost devalizate valori incomensurabile; hoții au rămas „negustori cinstiți”, iar vistieria statului a continuat să fie dijmuită de mii și mii de miliarde de lei! Adică de banii noștri. Iată părerile celor chestionați: „Corupția e prea mare acolo și sînt convinsă că nu se vor recupera niciodată acei bani”; „Escrocii de parlamentari distrug economia țării, ne vor aduce la sapă de lemn, cît despre Parchetul Național Anticorupție și despre controalele pe care le fac acum, totul e de fațadă”; „Banii furați îi vor recupera din banii noștri; nu noi acoperim găurile negre de peste tot?”; „Dacă tot PSD-ul va ieși la alegeri, nu cred că se va rezolva ceva în acest sens; totul este politic, economia se transformă treptat-treptat în politică”.
Printr-o simplă extrapolare a acestor două cazuri de afaceri veroase care au supus economia românească unor seisme de gradul zero ce au zguduit-o din temelii de abia se mai ține pe picioare, ajungem și la alte falimente celebre dirijate de alți actori născuți din ceața acelor zile de decembrie ’89: FMOA, Bancorex, FNA, Banca Religiilor, Banca Agricolă, Bankcoop, Banca Populară, FNI, Banca Română de Scont, privatizările „cu cîntec”, gen Romtelecom, Tepro Iași, Combinatul Siderurgic Reșița, Afacerea CICO, Societatea Națională Tutunul Românesc sau, de ce nu, Combinatul Chimic Bacău?! De pe urma lor cîțiva s-au îmbogățit, dar cei mai mulți dintre noi ne-am trezit pe marginea unor cratere financiare largi și adînci precum Vezuviul. S-a ars careva dintre marii rechini, ori a intrat vreunul la răcoare? Aceasta-i întrebarea! Iar răspunsul: nicidecum! Cu toții sînt bine mercy, instalați în demnități publice – parlamentari, miniștri, manageri ai unor mari companii cu capital de stat care încă mai au ugerele pline, iar laptele și mierea curg în direcții bine dirijate. Madam Vlas se simte excelent în celula cu aer condiționat, și-a schimbat look-ul spre a arăta sexy la înfățișările cu oamenii legii; Sorin Ovidiu Vântu tot dă cu „subsemnatul” în vreo cîteva dosare celebre, dar probele de vinovăție pas să se-nchege; Ion Nicolae își vinde în profit acțiunile deținute la SNTR, în timp ce prețul obținut în urma privatizării este unul de batjocură, iar Triță Făniță le rîde în nas anchetatorilor ce instrumentează contractele de concesionare a terenurilor agricole din Insula Mare a Brăilei; în alte dosare în care sînt implicați granguri ai puterii și acompaniatori de-ai lor probatoriile sînt în suferință, așa că „prinde orbul, scoate-i ochii!”. Iată de ce o mare parte din datoriile externe ale țării s-au topit precum înghețata pe asfaltul încins, de nu se mai știe prin ce buzunare au ajuns, în vreme ce cruciadele împotriva corupției și declarațiile belicoase încearcă „să ne ia fața”, de parc-am fi o adunătură de retardați, nu oameni cu ceva glagorie la cap. Și pentru ca spectacolul grotesc al virtuților călcate în picioare să fie în montură de gală, ni se promit continuu „cai verzi pe pereți și cîini cu colaci în coadă”.
La Mascheratta! – exclama, cîndva, celebrul scriitor italian Alberto Moravia atunci cînd lua în vîrful peniței fățărnicia, lăcomia și abuzurile politicienilor din țara sa, în volumul de pamflete politice cu același nume. Noi le spunem pre limba noastră: MASCARADA.
Lasă un răspuns