FĂRĂ PREJUDECĂȚI Ne fluidizăm și securizăm!

Mihai BUZNEA

Așadar, să le numărăm. Primul tronson – cel din zona Sud, pod Letea – intersecția Tic -Tac – Parc: Orizont, Curcanul de aur, Cimitirul Central, Universitate, Policlinică. În total, cinci puncte semaforizate, din care două noi. Distanțele dintre ele: între 50 și 100 de metri. Următorul tronson: intersecția străzii 9 Mai cu Calea Mărășești (la intrarea în Parcul Cancicov); apoi – cel de la blocul Cascada, la distanță de numai 100 de metri; următorul (după circa 200 de metri) în dreptul BRD și al Bisericii Precista; la scurtă (foarte scurtă distanță, cel mult 100 de metri) – Banca Comercială – intersecția 9 Mai cu Bistrița Lac; după o altă distanță (la fel de scurtă, sau de lungă, după cum doriți) ne oprim la intersecția cu strada Ana Ipătescu; urmează (tot la mai puțin de 100 de metri), accesul la și dinspre Piața Centrală; scapi în sfîrșit, de ea și ajungi la intersecția cu Bulevardul Unirii. Odată trecut de aceasta te vezi, în sfîrșit, reintrat în normalitate. Poți să respiri ușurat. Starea de obsesie se risipește.

Ce a vrut să însemne înșiruirea de mai sus? V-ați dat, desigur, seama, pieton, dar mai ales șofer: sînt noile semafoare instalate, alături de cele vechi, la intersecțiile (mai mari ori mai mici) de pe tronsonul respectiv de drum modernizat – E 85. De-a lungul a două parcursuri, fiecare de sub un kilometru, au fost instalate nu mai puțin de cinci noi semafoare, ce se adaugă la celelalte șapte mai vechi. Un total de 12 intersecții semaforizate cu diferențe între ele de 50 – 100 – 150 de metri. În limbajul de specialitate această „mobilare” stradală s-ar numi „fluidizarea și securizarea traficului”. Posibil. Urmează să vedem ce se întîmplă și dacă se confirmă intențiile acelui așa – numit program de modernizare. Deocamdată, cele 12 semafoare nu funcționează în sistem de undă verde. Cei pricepuți, pe care i-am consultat în chestiunea respectivă, spun că nici nu ar fi posibil așa ceva întrucît pozițiile diferă de la o intersecție la alta și nu au, deci, cum să se coordoneze. Șoferii așteaptă să vadă ce va urma, iar pietonii, cei mai mulți dintre ei, le ignoră ori pur și simplu le sfidează. Pe riscul lor. Singurele reacții monitorizate și cuantificate sînt, după numai cîteva zile de la intrarea în funcțiune a sistemului, timpul prelungit de așteptare și nemulțumirile participanților la trafic, fie pe jos, fie pe sus.

Ca să fim cinstiți, așa ceva nu prea s-a mai văzut; pe la noi sau pe aiurea. Un șofer, obișnuit să se exprime direct, în limbajul inconfundabil al profesiei, îmi spunea: asta-i moarte curată, dom’le! Pentru motor, pentru ambreiaj, pentru frîne și direcție. Nici n-ai pornit, că trebuie să oprești. Cine-a gîndit treaba, ori a fost beat, ori a avut niscai interese. Păi, ia fă matale socoteala cît costă construirea, instalarea și funcționarea unui semafor! Bănet, nu glumă! De-acord că trebuia un semafor în dreptul pieții centrale, la Vasion. Acolo era crimă, nu alta, să intri și să ieși! Da-n rest?

Iată c-am ajuns primii. Unii le răresc, alții le-ndesesc. Sîntem un fel de Gică contra.

Departe de noi gîndul de a le spune altora ce să facă. Oricum nu prea ar ține cont. Ne spunem doar o părere și-i întrebăm și pe alții ce cred despre una sau alta. Doar e și orașul lor, nu?! Sau n-avem dreptate? Dar dacă am ajuns să ne punem astfel de întrebări, e pentru că poposim cam prea mult timp pe la semafoare din cauză de lumină roșie și e timp să te prindă întrebările despre ce, cum și de ce. Pînă ne-om obișnui. Mai ales că au rămas destule străzi, mari ori mici, prin ăst’ oraș, unde ar putea fi plantate asemenea mijloace de dirijare. Dacă tot e să facem o treabă, păi s-o ducem pîn’ la capăt! Bună ori rea, ce mai contează!

P.S. Un experiment de dată relativ recentă (aproximativ doi – trei ani) aplicat în Londra, a demonstrat că nu înmulțirea numărului de căpestre (semafoare) pe arterele intens circulate rezolvă problema fluidizării și securizării traficului, ci creșterea distanței dintre ele prin desființarea unor astfel de instalații. Măsură coroborată cu extinderea arterelor cu un singur sens de circulație, dar cu posibilități de penetrare dirijată de pe laterale. Aceste reproiectări de sistem au contribuit cu circa 60 la sută la fluidizarea traficului, prin reducerea timpilor de așteptare, evitarea blocajelor și ambuteiajelor, precum și diminuarea considerabilă a factorilor de risc de accidente. Scurt și convingător: la alții se poate și e bine-așa!