De o bună bucată de vreme mă tot sîcîie o întrebare de care nu reușesc, cu nici un chip, să scap: cu ce-oi fi eu mai „redus” decît alții? Uite, de-un exemplu, după o viață de muncă „la stat” (nu la chiulit), m-am ales mai cu nimic, doar cu-atît încît să am după ce bea o cană cu apă de la robinet, că Izvorul Minunilor mă cam ocolește. În timp ce stau și cuget astfel, prin fața ochilor mi se perindă imagini stresante cu vile luxoase și automobile care mai de care mai „adevărate”, cu barosani în vilegiatură prin ale țări străine, ori vapoare și iahturi ultimul răcnet plutind pe oceanele binecuvîntate ale bogăției opulente. Sau cu nababi care dau de pomană bancnote de cîte o sută de parai, însoțite de gesturi plictisite, de suverani în travesti aflați într-o scurtă vacanță. De unde, dom’le, dezmățul, că pînă nu de mult purtau pantaloni cu ochelari în fund (de la petice) și teniși în picioare, iar acum le pute costumul „de gata”! Înțeleg că i-or fi blagoslovit norocul picat de la vreo pasăre în zbor, da’ chiar pe toți, că-s cam mulți, afurisiții?! Un amic, surprins de întrebările mele cam prostești, se uită lung la mine: te credeam cu ceva glagorie, dar cred că ți-a cam zburat prin urechi! Cum nu știi de unde? N-ai auzit de „tun”?
Nu știi ce-i aia „țeapă”? Cinste? Teamă? Bun simț? Frica de Dumnezeu? Ce-s alea, neicușorule? Mă faci să rîd, deși nu prea am chef de așa ceva, mi-e foame și la prînz mă așteaptă doi cartofi fierți în coajă. Să-ți spun eu vreo cîteva, că te văd aerian, plutești și nu vezi pe unde calci. Două tiruri, izoterme, încarcă marfă țais, de-ale gurii, tot delicatese una și una, de la o mare și renumită firmă băcăuană, n-o spun să nu-i fac reclamă, și încă proastă. Vreo 600 de milioane. Tocmai cînd să-și ia roțile la spinare, hop și polițiștii, din întîmplare cuiva nu-i miroase prea frumos afacerea. CEC fără acoperire, verificat și, să te minunezi, dat OK de controlul preventiv. Cum mă aflam prin preajmă, cu nădejdea să mă pricopsesc cu vreo pungă de tacîm, îl întreb pe patronul-țepar, un puțoi de bucureștean șmecher și nedus la biserică: ce faci nene, ți-ai schimbat traseul, în loc s-ajungi la ibovnică te duc ăștia la răcoare. Nu-ți stă în gît cordon-bleul? Rîde, de parcă ar fi laureatul Festivalului de la Mamaia. Și ce dacă! Știam că odată și-odată dau în primire. După doi ani ies și mă pun pe trai. Proști să fie, că de șmecherii mă ocup eu. Am dat țepe și la alte case mari, scama-i bine pusă la păstrare, caralii ce să-mi ia, gaura din cot? Iar la mititica nu-i rău, e chiar bine pentru cei care știu să miște din urechi, parcă ce, gardienii nu e și ei oameni, cu nevoi și neamuri? Doi-trei ani trec ca și cum n-ar fi, da’ după aia, trai pe vătrai o viață, unde mai pui că banii fac pui între timp, ce știi matale?
Într-adevăr, ce știu eu? Unui alt pui de șmecher parcă-i fătase cloșca de la o vreme: jeep-uri două-trei, casă pe pămînt, escapade în Antalya. Și pe el îl stropise vrabia în creștet. Se ducea să bea o cafea cu cîteva mii de verzișori prin buzunare. De unde? Făcea afaceri cu produse petroliere. Valori de miliarde. Îi pusese o vorbă bună un unchi parlamentar al Puterii, la modul „aveți grijă și de țîcă ăsta!”. Aveau. Încărca cisterne, nu plătea, le vindea sub preț, cu banii cash. Prinde orbul, scoate-i ochii! I s-anfundat, totuși, acum e la „pension”, dar cînd iese a lui e lumea. Altul care descoperise rețeta fericirii! Și cîți nu avem ca ăștia doi? Da’ parcă-mi miroase, totuși, și a alte lucruri necurate; păcăliții ăștia, că tare-s mulți, chiar nu simțeau nimic a sămînță de cucută, ori se mînjeau și ei cu cîte ceva. Vorba ceea: cine umblă cu mierea, nu se poate să nu se lingă pe mîini. Nu zic, da’ mă întreb. Cineva spunea, și-l cred, că dacă am scăpa de șarlatanii ăștia care s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie de mișună precum gîndacii de bucătărie deveniți imuni la Taifun, ne-am revenit binișor din sărăcie. Fiindcă, pînă la urmă, totul nu-i decît o chestie de împărțeală: cine taie pîinea și cine apucă să înșface bucățile cele mari. Spune-mi acum, cine-i prost și cine-i șmecher? (Mihai BUZNEA)
Lasă un răspuns