Mihai BUZNEA
Nu-mi place, dom’ le, zice unul cam cătrănit pe la fixonomie, sorbind cu evlavie din paharul plin ochi cu vodcă; occidentalii ăștia nu e deloc naturali, prea-s țepeni de parcă au înghițit, fiecare, cîte un par pe gîtlej. Poartă-te, nene, cum te-a făcut Ăl de Sus, liber și nesilit de nimeni. Fără pardon, fără scuzați și alte farafastîcuri de soiul ăsta, de te-apucă sila de viață și milă de biată făptura ta. Păi, dac-om umbla tot cu dulcegării, ne-apucă diabetul și gata, aleluia. Cică să-l respecți pe aproapele tău. Aiurea! Face el una, zic eu alta și gata, e pace! Hai că nu-i așa! Îmi dă, ieri, unul, o gazetă, o găsise pe o bancă: citește, bă, zice, ce scrie aici și bagă la dovleac, să te mai deștepți și tu, c-ai să mori prost de îngrămădit ce ești. Citesc și mă crucesc, tii, ce idei poa’ să mai aibă și unii! De prea bine ce le e. Ascultă colea: cică în Elveția are ăia o lege care nu le dă voie să tragă apa la closet după ora 10.00 seara, dacă stă la bloc. Să nu-și deranjeze vecinii, că unii or vrea să tragă obloanele a somn. Ai tras lanțul, pac amenda! Te și execută . Nașpa chestia! Păi ce faci dacă taman noaptea te-a apucă pîntecăraia! Te ușurezi în oala nepotului și-o arunci peste balcon, că tot nu se vede? Îngrași straturile de flori? Sau îți bagi un dop în găoază și-a doua zi dimineața faci un atentat de bombă biologică în autobuz? Nu ține, ajungi la mititica în pas alergător. Așa că dai scama și scapi de necaz. Da’ dacă ți se-ntîmplă să te-apuce în fiecare seară, înseamnă că toată agoniseala ți se duce pe closet. Pute tare, ce mai! Mie-mi place cum e la noi. Simplu și comod. Stăpîn în casa ta. Vrei să tragi de lanț tot timpul? Tragi, cine ce are cu tine, vecinul, doar nu te-agăți de lanțul lui. Vrei să joci Corăgheasca ori Capra? Le joci. Să asculți muzică? Asculți. Să speli rufe la mașină ori să-ți bați nevasta? Le faci! Să-și bage vată-n urechi, că-i ieftină. Ori să vină la mine, s-o facem împreună: Dar nu cu mîna goală, ci cu niscai tulburel, c-acum e taman mai bun. Norme de conviețuire? Ce-s alea! Eu conviețuiesc cum îmi place, c-o viață are omul! Păi nu știi metoda , cumsecadeni-o, că la noi nici Poliția nu-ți poate bate la ușă după ora stingerii, că nu-i dă voie Constituția? Și-atunci ce-mi vii să mă toci la icre cu elvețienieismele astea ale tale! Să facă ei ca noi, nu noi ca ei. Schimb de experiență. Îi batem sigur, aici sîntem noi tari! Îi mai fătase mintea unuia o idee năstrușnică. Apropo, știi cum li se mai spune celor cu idei? Da, mulțumesc, nu era cazul. Cică cu banii strînși din amenzile plătite de locatari pentru diverse chestii de deranj, să se rezolve tot interese de-ale lor: să văruiască pe casa scării ori să izoleze copertina, să amenajeze spații verzi în jurul blocurilor – că tot le-au năpădit scaieții și buruienile, ori să-l premieze pe cel mai cuminte copil. Eu aș zice să repare și ușile scoase din țîțîni cu tot cu mortar cînd vine vreunul beat criță de la crîșmă și nu-și găsește cheia. Tu ce crezi, nu-i isteață chestia? Cum, ne facem de cacao în fața elvețienilor? Las-o moartă, mă doare-n cot de ei și năravurile lor. Ei cu legea lor, noi cu manerele noastre. Trage apa, să nu ne mai parfumăm atît! O- la- ri-o, o-ho!
Lasă un răspuns