Privesc calendarul și mai că nu îmi vine să cred: cînd, oare, au trecut șapte zile din noul an? Parcă ieri ne uram sărbători fericite și ne pregăteam de Revelion! Astăzi totul e amintire și doar buzunarele mai ușoare, sau chiar goale de-a binelea, ne spun că totul s-a petrecut aevea. 2003 e al naibii de grăbit, vrea să recupereze timpul pierdut, evenimentele parcă se derulează cu acceleratorul, iar lumea e nebună, nebună, nebună!… Noaptea schimbărilor nu a adus cu sine marele reviriment și, astfel, lucrurile s-au mișcat în făgașul lor normal. Cu bune și, mai ales, cu rele. Doar spiciurile rostite de părintele tuturor românilor și de responsabilul șef cu nivelul nostru de trai, difuzate la ore de seară tîrzie pe toate posturile naționale de televiziune ne-au mai fertilizat buna dispoziție, care oricum nu prea ne lipsea din case pe motiv de caltaboș, pălincă și razachie la pahar. Vestea bună: o să fie și mai bine. Vestea rea (că nu se poate fără ea): greutățile nu ne vor ocoli. Păi crede cineva, altceva?! Să părăsim, însă, sferele înalte și să revenim, repede – fuguța, cu picioarele pe pămîntul drag al patriei străbune, adică acolo unde se întîmplă faptele noastre de fiecare zi, de-i sărbătoare sau noapte obișnuită. Luminat feeric de policromia focurilor de artificii, de parcă am fi sărbătorit victoria economiei sociale de piață cu un secol mai devreme de data scadentă și stropit din belșug cu șampanie sau vin spumant (după dorințe și putințe pecuniare), Revelionul și-a petrecut clipele dintîi și cele următoare după un scenariu foarte asemănător, aproape pînă la confundare, cu cele precedente: orgii culinare și bahice, nașteri, incendii, urgențe la spital, violuri, furturi de mașini, drame cauzate de natura dezlănțuită, accidente, scandaluri, crime, vendete, spargeri de locuințe, voiaje în străinătate, iluzii, deziluzii, premii mici la loto, conflicte între concubini, scene de amor, cataclisme naturale sau provocate, acțiuni teroriste, cîini mușcați de oameni, scene de masă cu sticle de băutură, concerte în spații deschise la minus douăzeci de grade Celsius sau partide de înot la copcă. Și din nou sînt tentat să exclam: o lume nebună, nebună, nebună! Ce a fost nou în această noapte a schimbărilor? Doar cifra din calendar care ne-a avertizat că a trecut la index vechiul an și a dat cale liberă celui pe care-l așteptam. Merita, oare, atîta trudă și atîta cheltuială un fapt care s-ar fi petrecut oricum? Se cheamă, însă, că l-am întîmpinat cum se cuvine, și ăsta poate fi socotit un act de normalitate. În maternitățile băcăuane s-au născut 28 de bebeluși, tot atîtea familii fericite și, sper, cu căminul acasă, nu prin spitale sau orfelinate. Furia apelor Bistriței face trei victime, trei adolescenți, la Poiana Teiului – în Neamț, alți patru tineri își pierd viața în Bucegi, iar 87 de mexicani sînt transformați în carne tocată de explozia unui camion încărcat cu artificii. După reașezările, recorelările și alinierile de prețuri din 2002, românului i se pregătesc chiar cu 1 ianuarie noi majorări de prețuri și taxe la energia electrică, impozitele la case și terenuri cresc precum aluatul dospit, asta în timp ce hoții operează în voie printre petrecăreții din stradă pentru a-și face suma fără prea mari riscuri. Petardele fac mai multe victime și la Bacău, iar două crime săvîrșite cu sadism pun în alertă ofițerii de la Judiciar. Taximetriștii își iau „partea leului” profitînd de aglomerație (tarife speciale), în timp ce pompierii, alertați, grăbesc spre un incendiu. În canalele de termoficare aurolacii visează cai verzi pe pereți, o mamă naște într-o catacombă pe un ger de minus zece grade, iar la marile restaurante „lumea bună” (și prosperă) savurează șampania și icrele negre cu gîndul la afacerile care o așteaptă. Asta e lumea noastră românească! Așa nebună, cum e, facem cu toții parte din ea și tot împreună pășim pragul noului an. Poate următorul va fi, într-adevăr, mai bun! După cît de repede se mișcă timpul, nici nu trebuie să așteptăm prea mult. Mai sînt doar 358 de zile! (Mihai Buznea)
Lasă un răspuns