Mihai BUZNEA
După recentul semnal tras de președintele Ion Iliescu privind retragerea deputaților și a senatorilor, a demnitarilor în general, din consiliile de administrație și adunările generale ale acționarilor, riscăm să rămînem fără parlamentari. Mai ales fără cei ce alcătuiesc rîndurile partidului aflat la putere. În lipsă de cvorum și cu o majoritate simplă destul de fragilă, forumul legislativ nu ar mai putea funcționa și, uite-așa, s-ar ajunge la anticipatele mult-dorite. S-ar împăca, astfel, și capra, și varza, iar mult-trîmbițata campanie anticorupție, care mai că se sfîrșește înainte chiar de a începe cu adevărat, marchează încă un moment de referință în îndelungata-i și (ne)glorioasa-i istorie post-revoluțonară. Decît să ne lăsăm de afaceri, rostesc aproape la unison aleșii neamului, preferăm să renunțăm la calitatea de parlamentar și la cea de membru de partid. Adică, să dezerteze în plină glorie din rîndurile celor care i-au strîns la piept cu căldură și duioșie de mamă, lansîndu-i spre orizonturile unor împliniri (personale) mărețe. Nu cerceta aceste legi, că ești nebun de le-nțelegi, spunea, cîndva, poetul, știind el ceva. „Morala! Unde-i morala?”, se-aud, destul de insistente, vocile din public. Iar răspunsul vine de undeva, din neant: „Cum unde-i, dom’le, caut-o în pantaloni și ai să dai de ea!…”.
Acum, am putea crede că au și ei, deputații și senatorii, dreptate. Cu lefurile lor de cîteva zeci de milioane pe lună, cu indemnizațiile de ședință și bugetul alocat biroului parlamentar, cum să te descurci? Viața e scumpă, pretențiile mari! Bani de buzunar, și nimic altceva! Scama adevărată vine din altă parte, din afaceri, cum să le dai din mînă?! Să le pierzi tocmai acum, cînd roata se-nvîrte uns?! Asta ar însemna adio vile, adio supermașini, studiile copiilor în străinătățuri, bai-bai conturi grase în bănci! Păi atunci la ce te-ai mai cocoțat acolo sus, care-i schepsisul? Rade cît se poate și-om mai vedea ce va să fie?
Opoziția stă în espectativă, reacțiile îi sînt în coadă de pește. Limbaj diplomatic. Cînd spui da, spui, de fapt, nu. Tatonează. Așteaptă clarificări. La ce altceva ne-am fi putut aștepta din partea ei? La atitudine tranșantă? Să fim serioși! Cu gîndul și pînda la puterea care-i face cu ochiul, se gîndește să stea cuminte. Reabilitarea să o facă alții, nu noi! Adică, ei. Legile în materie mai pot aștepta: a anticorupției și cea a conflictului de interese. Politica ping-pongului: na-ți-o ție, dă-mi-o mie! La infinit, spre victoria finală. Cînd n-ai lege înflorește fărădelegea. Cam la fel e și cu declararea averilor demnitarilor și publicarea lor în Monitorul Oficial. Qui prodest? Nu-i mai sănătos principiul (destul de bine atins de morbul fățărniciei) „să se aplice, pot spune, dar să nu se schimbe nimic!”? Nenea Iancu să trăiască! Așa gîndesc și tot așa rostesc mai toate vip-urile pesediste, dar și cele din opoziție. Nu pleca flămînd de la ospăț, fiindcă nu poți să știi cînd mai ești primit la masa bogaților! Și noi, cei din linia a treia sau mai de departe, care ne gîndeam, în naivitatea noastră politică, la șansa mult-visată, de primenire a înaltului for legislativ de neaveniți, afaceriști, profitori și alte asemenea specimene. Să le ia locul cei care le merită. Apropo, vă mai amintiți de bancul cu brelocul? „Dă-mi, bre, locul!…”. Se vede, însă, treaba că de bună voie și nesiliți de nimeni, vîntul schimbărilor nu are pe cin’ să măture. Oricîte îndemnuri la moralitate și legalitate ar veni din partea președintelui și a altor „oameni de bine”! Legea nu-i pentru cel care o face, ci pentru cel căruia i-a fost destinată. Așa că mai aveți puțintică răbdare, pîn’ la anul și la mulți ani!
Lasă un răspuns