* Nu va fi zicere, în cele ce urmează, despre savuroasa plăcintă românească, ci despre cum ne-nchid gurile guvernanții noștri nărăviți la cele rele, dar cu vorbele numai lapte și miere atunci cînd vine vremea să ne cerșească singurul capital pe care, de bine-de rău, încă îl mai avem: votul și urna.
Om cu frica în sîn față de Dumnezeu, dar și cu un exacerbat simț al dreptății, demnității și onoarei, al adevărului și respectului față de tot ce reprezintă legea și autoritatea, românul a găsit dintotdeauna mijlocul de a se detașa de abuzurile puternicilor, acceptîndu-le tacit, ca pe o fatalitate, spre a nu-și face mai mult rău sie-și, cît și celor apropiați lui. „Taci și-nghite!” reprezintă o filosofie de viață fatalistă, ce l-a caracterizat dintotdeauna, inducîndu-i sentimentul că nu trebuie să te pui de-a curmezișul destinului fiindcă riști să te strivească.
O variantă actualizată a zicalei ne-a servit-o, vă amintiți, desigur, Niki Șpagă, celebrul personaj fost în fruntea Secretariatului General al Guvernului, liderul psd-ist Șerban Mihăilescu. Acesta le-a închis gurile opozanților politici, care oricum se știau cu destule muște pe căciuli, îndemnîndu-i cu franchețe și eleganță de mahala: ciocu’ mic! Știa el, ce știa cînd scotea respectivele perle pe gurița-i deocheată!
În ultimii ani, arta pantomimei și a oratoriei au făcut carieră sub bagheta magică a guvernanților, care ne-au servit adevărate lecții de virtuți actoricești și demagogice. Acum, dac-ar fi vorba doar de simple măscări, încă n-am avea de ce a ne teme! Numai că glumele se tot îngroașă și ne lasă cu buzele umflate, de nici că mai poți tăcea și înghiți și nici de a mai ține ciocu’ mic! Ceea ce se-ntîmplă depășește limitele răbdării și acceptării. Partidul-stat se dă în stambă cu chiloții în vine, afișînd mina nevinovatului și năravul struțului, dar nu înainte de a arăta cu degetul spre alții și a striga: uite hoțul!
Despre isprăvile liderilor și demnitarilor cu trandafirul roșu la butoniera hainei aflăm chiar din presa ultimelor zile. Jaful românesc al secolului s-a făptuit sub aripa atot-ocrotitoare a lui Dan Ioan Popescu, ministrul industriilor. Acesta, printr-o figură de maestru în prestidigitație, a făcut să se volatilizeze nu mai puțin de o jumătate de miliard de euro înghițiți, chipurile, de modernizările și retehnologizările complexului hidroenergetic Porțile de Fier. Deșteaptă treabă, să o recunoaștem! Unde să mai dai de urmele euroilor? Poate doar arheologii sfîrșitului acestuia de mileniu să-i dibuiască prin aluviunile ce se vor aduna la gurile Dunării. Dacă nu-i vor lua marea! Copilul teribil al politicii post-decembriste și diplomatul „care vine tare”, asemuit ilustrului Nicolae Titulescu (l-am numit, se-nțelege, pe junele Victor Ponta), se dă băț pe toiag fraudînd statul de importante sume de bani. Tocmai el, care fusese uns de nășicul prim-ministru să ne apere de rechinii cei răi! Cît de mult și-a băgat lăbuțele în hasnaua cu bani guvernamentali încă nu se știe, dar sperăm să aflăm. Fiindcă chestia nu miroase. Pute!
Și uite-așa slalomăm pe pîrtiile corupției de nici nu mai știm ce să credem!
Taci și-nghite!, îți dictează instinctul. Ciocu’ mic!, auzi șoptinud-ți-se în urechi. Astea-s deliciile pe care le-avem cu prisosință! Să nu se creadă că ne lipsesc chiar toate! Legea echilibrului. Mai aflăm, totuși, că marea scenă a spectacolelor de revistă s-a mutat la Palatul Victoria, unde se joacă, cu casele închise, superproducția „Să rîdem de Anticorupție” și în care actorii își rostesc replicile în disprețul total al legii: peste trei pătrimi din instituțiile guvernamentale funcționează după reguli și interese proprii. La Cluj, unii lideri psd-iști de marcă dresează justiția, o duc de lesă, iar mai pe la noi, prin Bacăul binecuvîntat cu urmași de-ai măritului Ștefan voievod, clanurile de familie își fac cărțile pentru a-și adjudeca potul cel mare.
Aferim!, exclamă turcul atunci cînd e la anaghie ori la bucurie. Iar noi zicem: dacă vrei să n-ai necazuri, nu fă nazuri. Taci și-nghite! (Mihai BUZNEA)
Lasă un răspuns