Dintr-o scrisoare ce mi-a fost adresată cu puțin timp în urmă de un cititor consecvent al acestei pagini care – spune semnatarul – respiră liber și știe să rostească adevărurile cu voce tare așa, ca să le-audă toată lumea, am reținut o ideie ce conține un apel insistent la rațiune și temperanță. Iată, pentru o maximă veridicitate, pasajul cu pricina: „Oamenii de vîrsta mea (corespondentul nostru este subinginer pensionar și a depășit 60 de ani – n.a.), care știu niște meserii și ce au făcut se mai vede, sînt scoși din activități productive, iar acum copiii noștri sînt ispitiți să învețe cum se cheltuie banii înainte de a învăța cum se fac. Rea și păguboasă lecție, care ne va costa dureros de scump!”.
Singura corecție pe care mi-o permit să o aduc predicției dumneavoastră, stimate corespondent, este timpul la care vă exprimați. Eu cred, sînt de altfel convins că viitorul se află deja în prezent. Argumente? Cîte doriți! Urmăriți presa cotidiană și le aveți servite pe tavă. Fiecare dintre acestea ne vorbesc într-un limbaj identic: dacă ai scăpat hățurile din mîini, iar biciul l-ai ținut în furcheții căruței, caii o iau pe arătură. De cîte ori nu am avut senzația de blocaj cerebral citind despre un tînăr sau altul care și-au maltratat cu brutalitate, sadic de multe ori, nu de puține ori ajungînd chiar și la crime abominabile, părinți, frați, rude apropiate, vecini, spre a le lua banii adunați cu multă trudă pentru zile negre, și-apoi au plecat să se distreze ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, lăsîndu-și victimele în bălți de sînge? Cazurile au o notorietate revoltătoare, sînt explicate ca deviații comportamentale de natură psihică și sfîrșesc trist și dureros chiar și pentru autorii lor. Nu știu dacă „ai noștri tineri” ce l-au inspirat pe Eminescu în urmă cu mai bine de un secol și jumătate se dedau la astfel de fapte, ci numai la tocat timpul (lor) și banii (babacilor); sigur este că năravul ni s-a transmis pînă astăzi și a făcut carieră. O carieră fără strălucire, desigur!
De ce să ne tot mirăm, însă?! Doar lucrurile rele se-nvață cel mai ușor! Occidentul a pus, și el, umărul, prin tentațiile cu care ni i-au ademenit pe acei tineri ce nu au răbdarea să aștepte și de să-și merite traiul ușor și prea-plin de dorințe împlinite la comandă! Ei vor totul de-a gata. Azi! Nu mîine. Pentru asta sînt dispuși, și o și fac, să-și terorizeze părinții, familia. Să fure! Să înșele! Să ucidă!. Nu se gîndesc nici o clipă dacă ceea ce fac e moral sau legal. Nu le încape în minte. Ei vor și trebuie să aibă! Teama de consecințe lipsește. Își trăiesc clipa. Totul devine „a fost odată!…”. Munca, cinstea, modestia sînt desuete. De fapt, nu există. Sînt rezervate proștilor. Fiindcă cine-și acceptă carma nu poate fi altceva. E vremea șmecherilor de două parale care dau peste tine cu mașina și te mai și-njură că de ce te aflai tocmai acolo, să-l deranjezi. Nu contează că încalcă legea, că te streseasă și stresează un întreg oraș sau că între tine și el se interpun zeci de ani. O carieră. Ani și ani de studii și de muncă. Ei sînt stăpînii. Odraslele de bani gata făcuți cu japca, prin metode neortodoxe, sau hoții care vandalizează cel Occident apelînd la metode și procedee la care un om normal nu se poate gîndi. Feții-Frumoși călare pe ducipali motorizați ori căzuți în transă din motive de alcool în excedență sau de droguri, cu buzunarele doldora de parale nu știu că omologii lor din țările cu stare și părinți cu averi făcute „pe bune” își cîștigă prin muncă fiecare bănuț, ș-abia apoi îl cheltuiesc. Asta-i diferența. Ține de mentalitate. De respectul față de efort și valoare. Iar pînă vom ajunge și noi la asemenea concepții și comportamente, mai va! Noroc că printre ei, tinerii noștri, se găsesc și dintre cei ce se sprijină temeinic cu picioarele pe pămînt, fiindcă altfel ar fi vai și-amar de ce ne-ar putea aștepta! (Mihai BUZNEA)
Ultima oră: Doi tineri, dintr-o așezare rurală (nu contează care), și-au jefuit propria mătușă de 93 000 de euro păstrați „la saltea”. Cu banii respectivi și-u tras urgent cîte o mașină super-lux și s-au pus pe benchetuit. Noroc că Poliția a reușit să-i prindă, punîndu-i la proptea. Intîmplarea ține de cotidian și nu mai miră pe nimeni. Ce putem face? Doar să ne dăm laoparte. Decontul oricum îl plătim cu toții!…
Lasă un răspuns