Mihai BUZNEA
În fiecare zi, de mai bine de un deceniu, sînt supus unui asalt mediatic intens. Toate ziarele, de provincie sau din Capitală, posturile de radio, dar mai ales cele de televiziune, îmi agresează existența cu știri așa-zise senzaționale despre crime și tentative de omor, atacuri banditești, violuri, răpiri de persoane, recuperatori, suiciduri și alte asemenea distracții funeste. Omul modern trebuie să fie bine informat – iată sloganul care explică și motivează acest bombardament al cărui început îl cunosc, dar cu un sfîrșit imposibil de fixat în timp. Acoperă-ți ochii să nu vezi și timpanele să nu auzi, mă sfătuiește un amic în timp ce răsfoiește oarece ziar. Da’ parcă poți! Ușor de zis, greu de urmat! Ieri dimineață, la cafea, trec cu ochii peste un cotidian local care – zice el – stă de vorbă cu oamenii. Pe pagina întîi, în fond, citesc: „Măcel în Parcul Cancicov”, cu continuare și urmări (fatale) în pagina 16. Informația: bătaie co-njungală, unul aproape mort și altul bine spintecat. Dau mai departe și mă poticnesc la pagina 8. Record: trei titluri incitante: „Cuțit înfipt la beție” (eu știam că se înfige în piept, în coapsă, tîmplă, picior, da’ mă rog, capodopera cu pricina s-o fi scris la o halbă-două de bere, că tot e caniculă și-i lovește, ca damblaua, și pe unii gazetari); pe altă coloană se lăfăie niște „Cadavre cu ușa închisă” (or fi decedat din cauză de lipsă de aer, săracii, poate dac-aveau măcar vreun gemuleț spart sau deschis mai respirau ceva și n-ar fi fost atît de moarte, ele, cadavrele), iar mai spre finele ferparului dau, peste ce credeți ? de „Un bărbat de 63 de ani a fost găsit mort”. Trec, în sfîrșit, de paginile cu reclame și-mi închei agreabila lectură cu o
„tentativă de crimă” și cu finalul „Măcelului din Parcul Cancicov”. M-am aranjat pe azi, îmi spun, am parte de-o zi veselă și butonez telecomanda, la „știrile dimineții”. Ceea ce aud nu mă ia prin surprindere; sînt pregătit să ascult orice! Halal de ei! – exclam; am scăpat și de inflație, și de scumpiri, și de anunțatul cutremur din 2006. Dar eu ce mă fac, îmi duc crucea mai departe! Trec, gîndind astfel, pe „Actualități” și mai că mă înec cu cafeaua din cauza a ce iese din difuzor: accident aviatic cu 69 de morți, din care 50 sînt copii; atentat sinucigaș cu bombă – 13 cadavre și peste 30 de răniți.
Mă uit în jurul meu, încolțit subit de gîndul că poate, fără să-mi fi dat seama, a venit Doamna cu Coasa și m-a transformat în Purgatoriu. Nu, sînt la mine – acasă, cu Goldstar-ul deschis, radioul „Neptun” pornit și gazeta cu pricina răsfirată pe măsuța fantezi. E habitatul meu domestic, modest dar intim. Brusc, îmi spun că trebuie să evadez din cotidian. Dar cum? Și unde? Poate îmi spuneți dumneavoastră.
Lasă un răspuns