Farmaciile, un vis SF pentru locuitorii de la țară

• în doar 14 dintre cele 87 de comune din județul Bacău, țăranii care merg la doctor își pot procura medicamente chiar din sat • pentru restul locuitorilor de la țară, procurarea medicamentelor este o adevărată aventură • bolnavii care nu au bani de rată îi roagă pe navetiștii din comună să le ridice rețetele din farmaciile de la oraș

Aurelia Pușcașu din Cleja, mama unei fetițe de un an și două luni, se uită lung la rețeta pe care o are în mînă. Abia a fost la consult, la medicul de familie, care i-a recomandat cîteva medicamente gratuite pentru copil. În comună nu este, însă, nici o farmacie. „Am să încerc prima oară la Faraoani, că acolo este o farmacie deschisă. Pentru că nu e sigur că găsesc medicamentele pe care mi le-a dat doctorița, cred că-i mai bine să plec cu rata la Bacău. Nu prea am timp de pierdut, pentru că fata are febră și trebuie să încep numaidecît tratamentul. Acum, i-a dat doctorița o primă tură de medicamente, dar la noapte ar trebuie să-i dau din nou altă porție”, spune Aurelia Pușcașu. În stația de autobuz, aflată chiar în fața dispensarului, alte două mămici așteaptă cursa, să plece la Bacău după tratament

Pentru locuitorii din 66 de comune ale județului, consultul medicului de familie este doar începutul unei aventuri. Din momentul aflării diagnosticului, fie el cît de banal, pentru omul de la țară, greul abia începe. Peticul de hîrtie pe care medicul a scris medicamentele care îl vor face bine îi dă bolnavului dureri de cap. Pentru că în comună nu există nici picior de farmacist, omului nu-i rămîne decît să-și facă în minte un plan de bătaie bine pus la punct. Dacă are bani pentru rată dus-întors, bolnavul se urcă în prima rată și se oprește în cea mai apropiată localitate în care există o farmacie. Cum în județul Bacău există numai 14 comune în care funcționează farmacii, puțini dintre cei aproximativ 300.000 de locuitori din mediul rural au șansa să meargă numai pînă în satul vecin. Singura variantă este să ia calea celui mai apropiat oraș.

Dacă pentru bolnav cele cîteva zeci de mii de lei plătite la rată sînt o avere, atunci omul are la îndemînă alte variante. Un vecin care face naveta sau o rudă de la oraș care vine la sfîrșit de săptămînă sînt metodele prin care bolnavii din comunele fără farmacii ajung să înghită medicamentele prescrise de doctor. Nu de puține ori, o parte dintre bolnavi renunță la astfel de planuri și se resemnează, apelînd la leacuri naturiste. Aflată la 25 de kilometri de Bacău, comuna Cleja este una dintre localitățile în care de 13 ani nu a mai existat nici măcar un punct farmaceutic. Imediat după ’90, posibilitatea ca asistentul medical de la dispensar să răspundă de un punct farmaceutic și să elibereze medicamente gratuite sau contra cost a dispărut. Alte legi au impus că fără un farmacist angajat, nici un punct farmaceutic nu poate funcționa, fie el și în cel mai îndepărtat fund de țară. Nici privatizarea farmaciilor nu le-a purtat noroc celor peste 7.000 de locuitorilor din comuna Cleja. „A venit cineva acum doi ani să se intereseze de un spațiu pentru o farmacie privată, dar locul nu corespundea din punct de vedere al normelor sanitare. În cele din urmă, farmacista a renunțat”, ne spune secretara de la Primărie.

Frați cu francezii, dar fără farmacie lîngă cabinet

La cîțiva pași distanță de sediul Primăriei din Cleja, dispensarul medical răsare la capătul unei alei betonate, flancate cu gard viu. Clădirea strălucește de curățenie, iar interiorul concurează cu spațiile medicilor de familie din oraș. Înfrățirea cu o comună din Franța se face simțită din plin la dispensar. Dacă nu știi dinainte că la Cleja nu există farmacie, nimic nu te-ar face să crezi că aici, pentru o simplă aspirină, trebuie să pleci în călătorie. „Fata mea a început școala și mă tem că deja o să înceapă cu răcelile. Nu vreau să aștept să se îmbolnăvească și abia apoi să umblu după rețete. Mai bine merg la Bacău de pe acum să cumpăr niște Paracetamol, Aspirină și vitamine. Să văd cît costă și poate cumpăr și un vaccin antigripal pentru ea”, spune, în timp ce așteaptă autobuzul, Violeta Negru, o țărancă mai înstărită, care își permite să scoată 50.000 de lei din buzunar ori de cîte ori are treabă la oraș.

O altă femeie din stație își completează consăteanca atunci cînd află care este subiectul discuției. „Să știți că la noi ar fi oameni care ar putea să dea și bani pe medicamente, nu doar să aștepte la compensate și gratuite. Din mai toate familiile din comună sînt plecați bărbații la muncă în Italia și trimit bani acasă. Decît să umbli pe la Bacău după un supozitor și o sticlă de Carmol, mai bine iei de undeva din sat. Este rîsul de pe lume să ai trei medici de familie în comună și să nu ai o farmacie cît de mică. Eu nu înțeleg cum apar tot felul de privatizați cu crîșme și nu poate cineva să facă și o farmacie”, spune și Ioana Vulturu.

La fel de nemulțumite că nu există farmacie în comună sînt și doctorițele de familie care au cabinetele în centrul comunei. „Este foarte greu pentru oameni atunci cînd ies din cabinet cu o rețetă și nu știu încotro să se îndrepte cu ea. De multe ori sînt situații în care tratamentul trebuie început imediat, ori ei nu au cum să facă rost de medicamente decît a doua zi, în cel mai fericit dintre cazuri. Cînd sînt situații de urgență, cum ar fi un copil cu febră, apelăm la medicamentele pe care le avem în cabinet, dar de aici, nu poți da decît o doză la fiecare. Și asta este valabil numai pentru cazurile de urgență, pentru că medicamente pentru cronici nu avem voie să deținem în cabinet”, ne-a declarat doctorița Monica Gașpar. Metodele prin care o parte dintre bolnavi își iau totuși rețetele sînt arhicunoscute în comună. „Apelează de multe ori la noi, pentru că facem naveta la Bacău. Alții care nu îndrăznesc, apelează pe la vecini care fac naveta sau care au drum cu diverse treburi la oraș. În alte situații, rețetele compensate și gratuite cad în sarcina rudelor de la oraș care vin să-i mai ajute din cînd în cînd la muncă. Nu de puține ori se întorc la cabinet cu rețeta în mînă și spun că nici una dintre variante nu le-a fost de folos, pentru că s-a terminat plafonul la farmacii”, mai spune doctorița Gașpar. Situații ca cele din Cleja se întîmplă zilnic în 66 de comune ale județului, iar șanse ca bolnavii din aceste zone să aibă o farmacie chiar în localitate sînt aproape inexistente. Asta pentru că, privatizați în proporție de 100%, farmaciștii nu văd în zona rurală a județului un segment de piață în care afacerea lor să meargă în cîștig. Fără legi care să le permită asistenților din dispensare să răspundă de un punct farmaceutic, aproviozionat fie și numai cu medicamente românești, oamenilor de la țară nu le rămîne decît să-și irosească banii, timpul și sănătatea pe călătorii la oraș, după medicamentele recomandate de doctori. (Cezara DUȚĂ)