Femei cu epoleți

• femeile care lucrează cot la cot cu bărbații în armată sînt destul de puține • cu puține excepții, gradul lor nu trece de cel de subofițer • ele lucrerază, în general, la serviciul de logistică • cel mai mare grad al unei femei este cel de colonel și aparține unei doamne care lucrează la serviciile speciale

Numărul băcăuancelor care lucrează în armată nu este foarte mare. Prezența lor printre bărbații al căror serviciu presupune lupta cu arma în mînă nu este tocmai inoportună, dar nici nu li se acordă aceleași șanse ca bărbaților, ele fiind angajate în general pe undeva pe la serviciile de logistică. Sau serviciul care se ocupă cu aprovizionarea armatei. Asta ca să nu uite cumva cam care este rolul femeii în societatea tradițională românească. Femeile ofițer reprezintă excepția și pot fi numărate pe degete.

Maiorul Sorina Galan este medicul șef al Bazei Aeriene din 1992. Și înainte de asta a lucrat tot în sistem, la o unitate militară terestră, ea fiind de formație medic militar. A fost în prima promoție de medici militari femei și spune că face ceea ce și-a dorit. Transferul în Bacău s-a făcut fără prea mari probleme din punct de vedere al adaptării, pentru că și înaintea ei, în Bacău fusese medic tot o femeie, fostă colegă de grupă. „Categoric, responsabilitățile sînt mai mari aici decît la o unitate terestră, pentru că și specificul unității este unul de luptă. Aici trebuie să supraveghez zilnic personalul care ia parte la zbor”, spune medicul. Faptul că este femeie ar reprezenta, cel puțin teoretic, un impediment, mai ales de comunicare, într-o lume considerată în general apanajul exclusiv al bărbaților. „În realitate, noi sîntem aici ca într-o familie, iar relațiile dintre noi sînt de politețe. Chiar dacă mă întîlnesc cu un ofițer superior, niciodată nu mi s-a întîmplat să apuc să salut eu prima. Totdeauna m-au salutat ei. Sigur, depinde și de poziția pe care o ai în unitate, dar de cele mai multe ori mă simt protejată de colegii mei. Comunicarea nu depinde de sex și profesie, ci de structura personalității fiecăreia dintre părțile care interacționează”, spune Sorina Galan. Responsabilitățile unui medic într-o unitate militară de aviație sînt mult mai mari decît ar crede cineva la prima vedere. „La toate zborurile, noi stăm alături de tot personalul. Trebuie să fim în măsură permanent să asigurăm asistența medicală de urgență în caz de necesitate. Noi stăm de vorbă cu piloții și înainte și după zbor, pentru a fi la curent cu absolut toate schimbările survenite și care le-ar putea afecta capacitatea de concentrare și eficiența. Cele mai grele momente prin care am trecut au fost accidentele. Și mai ales, clipele pînă cînd afli care este situația pilotului. Tremur la toate zborurile, pentru fiecare pilot care este în aer”, adaugă maiorul Galan. Baza aeriană Bacău este locul unde sînt încadrate cele mai multe femei, comandorul Virgil Ristea, șeful Bazei aeriene, fiind nevoit în fiecare an să cumpere cîte 100 de mărțișoare. Tot o femeie și tot gradul de maior îl are și medicul Centrului Militar Zonal, locul unde se fac încorporările.

Femei subofițer în Garnizoana Bacău

În Garnizoana Bacău lucrează și mulți subofițeri femei, unele de mai multă vreme, altele mai recent. Lăcrămioara Popa este unul din subofițerii cu state vechi în aramată, mai precis din 1987. Plutonierul major spune că uniforma militară este o tradiție în familia ei și că soțul lucrează tot în armată. „Cred că cele mai grele momente au fost acelea din școala militară, pentru că am făcut efectiv instrucție fizică. Dar pot spune că am avut ajutor din partea colegilor mei. Mai ales că în perioada integrării la noul loc de muncă i-am născut pe cei doi copii și pe vremea aceea nu se dădeau concedii de maternitate. Este mai greu să lucreazi în acest domeniu cu bărbații, pentru că viața de armată îți impune niște rigori peste care nu ai cum să treci, dar eu recomand cu căldură fetelor să se îndrepte către o carieră militară, pentru că satisfacțiile pot fi mult mai mari decît la un serviciu în viața civilă”, spune Lăcrămioara Popa.

Unul dintre cei mai proaspeți subofițeri din Garnizoană este și sergentul major Crina Cristofor, care a dobîndit gradul aproape odată cu statutul de femeie măritată. Mai precis, cu o spătămînă înainte de a începe cursurile de subofițeri, în septembrie 2003, s-a căsătorit cu un bărbat care lucrează, bineîntețeles, tot în aramtă. Agilă ca o veveriță, femeia spune rîzînd că este „pifan” și are grad de două luni. „Dar am experiență, pentru că înainte am lucrat cu statut de personal civil la serviciul de logistică. Eu sînt puțin mai relaxată în relațiile cun colegii mei bărbații, dar și firea mea este de așa natură. De fapt, dacă stau să mă gîndesc bine, sînt un fel de mamă adoptată de toți militarii în termen din unitate, pentru că în afară de îmbrăcăminte am grijă și de sufletul lor”, spune amuzată Crina Cristofor.

O femeie-colonel în serviciile speciale

Polițiștii sînt mîndri să înșiruie numele femeilor care au grade de ofițeri superiori, pentru că numărul lor saltă binișor de media celorlalte arme. Prima pe listă este comisarul șef Ana Lozincă, șeful de personal al Inspectoratului Județean de Poliție (IJP), grad similar celui de colonel din armată. Urmează apoi subcomisarii Viorica Rotundu, de la Serviciul de cercetări penale al Poliției Onești, Carmen Șova, ofițerul de relații cu presa al IJP Bacău, și Valerica Manole, șeful Compartimentului Prevenire al IJP Bacău. Gradul de subcomisar este similar celui de maior. „Femeile în instituția noastră sînt exact atîtea cîte doresc să candideze pe un post la Academia de poliție sau la școlile de agenți. Nota aparte pentru femeile care lucrează în poliție o constituie conștiinciozitatea, profesionalismul și disciplina”, spune comisarul șef Vasile Vrabie, comandantul IJP Bacău.

Și la Comandamentul Județean de Jandarmi, bărbații s-au obișnuit cît de cît să salute ofițerii superiori cu fustă. La unitatea din Bacău sînt 22 de doamne cu grad de subofițer și ofițer. Cel mai mare grad este cel al maiorului Madlena Galița, care face parte din conducerea comandamentului și deține și funcția de contabil șef. „Mă descurc cu diplomație și cu respectarea legilor. Am relații colegiale cu toată lumea și n-am ajuns niociodată în situația extremă de a-mi folosi dreptul de „veto”, ca să spun așa, în calitate de contabil șef. Respect rigoarea militară și cred că am devenit ușor mai rigidă în relațiile de serviciu. Soțul meu este polițist, avem același grad, dar eu am și funcție de conducere. Acasă am adoptat, cu mult înainte de a se uzita în societatea civilă românească, regulile impuse de democrație”, ne-a spus maiorul Galița.

Parcă pentru a întări regula excepției privind femeile cu grade înalte, serviciile speciale băcăuane se pot mîndri că au printre ofițerii superiori o doamnă colonel, care nu lucrează în serviciile auxiliare, ci chiar în domeniu, fiind cadru activ. Alături de ea, alte 12 femei reprezintă băcăuancele care au ales să lucreze în cele mai spectaculoase, dar și periculoase, domenii de activitate. (Mirela ROMANEȚ)