Ambiția de a reuși în viață a făcut din Mariana Poenaru din Bîrsănești o femeie mai tare ca mulți bărbați, în multe privințe. Are 36 de ani și este o femeie ageră, frumoasă, cu trăsături fine, nivelate însă parcă de vînturi și ger – probabil după ani de muncă pentru a ridica, în satul natal, o gospodărie pe care acum o numește, pur și simplu, la fel cum se spune despre ea: „frumoasă”. Mariana Poenaru muncește pentru asta. Ea este și soție și mamă, dar și om de afaceri și, mai mult decît atît, este un om bun la toate, inventiv și neastîmpărat, sau cum singură spune: „cu multe idei”.
Despre femeia din Bîrsănești care întrece bărbații în multe privințe s-a dus acum vestea și mai și. Mariana Poenaru vrea să ajungă „tractorist calificat” și s-a înscris la un curs de inițiere organizat de Oficiul Județean de Consultanță Agricolă Bacău. A ales o meserie hulită altădată, pe care dacă o practicai riscai să fii considerat un fel de paria în satul tău, deși cu o jumătate de secol în urmă se încerca să se impună imaginea tractoristului ca model pentru toți ceilalți. Dar vremurile s-au schimbat și mentalitatea este acum alta. Țăranii – cît au mai rămas de țărani după exodul lor către oraș început în anii ’50 – și-au recăpătat proprietățile și au înțeles că pot face mai mult cu ceea ce au. Cei aflați acum în putere s-au născut și au crescut în acele vremuri, dar au fost educați și pe stil nou și au alte principii. Așa este și Mariana, femeia pe care viața a încercat-o deja, zdravăn, și la bine și la rău, dar care luptă să le învingă pe toate și, dincolo de obișnuitul vieții, vrea să lase în urma ei ceva.
Prima lecție de tractorist, direct pe tarla
Ideea cu meseria de tractorist nu este pentru Mariana Poenaru ceva ieșit din comun. Cu ceva ani în urmă a învățat carte la liceul de petrol din Tîrgu Ocna și a ajuns, apoi, pentru doi ani, mecanic la fosta întreprindere de prestări și producție din oraș. Viața la oraș nu renta însă, iar fetița crescută la țară, într-o gospodărie pusă la punct în toate privințele de o mamă destoinică și un tată vrednic, tînjea după ea. S-a întors, deci în sat, dar a continuat să muncească la stat: mai întîi ca telefonistă, apoi ca oficiant poștal. Asta face și acum, pentru că un salariu e bun oricum ar fi, dar după orele de program Mariana intră în pielea omului de afaceri și al gospodinei „cu idei” care susține că este. „Tatăl meu, Vasile Moise – spune Mariana -, a fost o viață maistru la fostul SMA, acum o societate privatizată, SCA Agricultorul, din Bîrsănești. Are 68 de ani, dar muncește ca în tinerețe. De cînd mă știu, mă lua cu el la lucru, chiar pe tarla, unde am urcat pe tractor și am învățat să-l conduc. Așa am învățat, dar de condus se cheamă că o fac doar de șapte ani. Nu cred că mă pot întrece mulți băbați pe tractor, chiar dacă, trebuie să recunosc, cel mai greu la această mașină îmi este cu ambreiajul”.
Din salariu nu cîștigi, din agricultură se poate
În familia Moise sînt doi băieți și o fată, dar nici unul dintre frați nu e pasionat de mașinile agricole. Nici măcar soțul, Volinaș Poenaru, care este electrician la Carom Onești, dar în timpul liber gospodar la Bîrsănești. Mariana crede că a deprinde lucrul cu asemenea mașini poate fi un mare avantaj, pentru că agricultura se va face în curînd altfel și fără mașini nu se va putea nimic. „Pînă anul trecut – mai spune Mariana Poenaru – creșteam în gospodărie cîte 15 porci dar și vaci și păsări. Era mult de muncă, dar era frumos și ceea ce obțineam, cu atîta trudă, vindeam, prin societatea noastră, în oboarele din Onești și Livezi. Din acest an m-am potolit, zootehnia parcă nu mai e la fel de rentabilă, dar eu aș vrea să continui, dacă aș avea un ajutor financiar de undeva. Aș vrea să am o fermă după toate regulile artei”.
Familiile Poenaru și Moise se gîndesc acum la un proiect pentru care să primească ceva bani nerambursabili. Au încercat să-i obțină, la un moment dat, dar încercarea nu a avut sorți de îzbîndă, iar acum parcă s-ar gîndi la programul SAPARD, dacă cineva i-ar putea ajuta să întocmească un proiect de finanțare. „Am urmat deja un curs de zootehniști – spune Mariana – și se cheamă că sînt calificată. Îmi place să cresc animale și să pun mîna la orice dacă e nevoie în ferma mea. Avem, în total, cinci hectare de teren agricol, o bază bună pentru un proiect mai mare”. În familia Poenaru lucrează toți – adică și tatăl și mama, dar și frații care au încă servicii la oraș. Despre munca ei Mariana susține că e cu folos, pentru că din salarii se cîștigă puțin, dar din agricultura făcută cu cap se poate aduna ceva. (Petru DONE)
Lasă un răspuns