Festivalul Romaniei la New York: un bilci cu pretentii americane

Eduard ADAM, New York

Manhattan, New York. Simbata, 2 mai. Ora 10.00 dimineata. In partea de jos a metropolei americane, ploua marunt si e vreme mohorita. Pe strazile din districtul financiar, pline ochi in timpul saptaminii, abia zaresti acum citiva oameni. Atmosfera incepe sa se mai anime cind te duci si mai jos, aproape de Battery Park, acolo unde urmeaza sa aiba loc Festivalul Romaniei, manifestare organizata de ziarul „Ziua USA”.
Zaresc un banner mare, cu cele trei culori ale drapelului national. Continui sa umblu pe strazi, insa de o parte si de alta vad standuri pline de chinezi, mexicani si alte nationalitati, numai romanesti, nu. Aud, insa, mai des decit de obicei, vorbindu-se romaneste in jur. Continui sa merg, urmarind cu privirea coloanele de baloane rosii, galbene si albastre. Abia in apropiere de scena instalata in fata cladirii in care cindva a fost Vama (astazi un muzeu), incep sa rasara si standurile romanilor. Putine, cit sa le numeri pe degetele de la o mina, iar cele mai multe deschise de restaurantele romanesti, gata sa vinda participantilor sarmale, mici si cirnatii perpeliti pe gratar.

Lautarii din restaurantele romanesti, mari vedete la festival

Il zaresc, la un moment dat, pe Excelenta Sa Pietro Pavoni, consulul general al Romaniei la New York. Linga el, sotia acestuia, Mioara Pavoni. Cei doi string cordial mina citorva romani din jur. Aveam sa inteleg mai tirziu ca acestea erau singurele „nume grele” venite la manifestare. Nimeni din partea autoritatilor romane de acasa nu s-a obosit sa zboare peste Ocean. Nici un delegat de frunte din partea Guvernului sau a Presedintiei. Iar daca au fost, nimeni nu i-a prezentat in mod public. De altfel, scaunele lojei oficiale, aflata chiar in fata scenei, au fost goale pe tot parcursul show-ului.
Petrecerea romanilor din New York a lasat impresia de saracie si de nepasare. De lipsa de apartenenta, de parca ar fi fost a nimanui. Si, poate, nu intentionat, dar asa au iesit lucrurile. Pentru ca festivalul a suferit nu doar prin absenta oficialitatilor, ci si prin cea a artistilor de renume. Daca in alti ani, pe scena de pe Broadway au putut fi ascultate Nicola, Andra, Nico, 3 SudEst si alti solisti cunoscuti si foarte apreciati in tara, anul acesta nu a fost absolut nimeni.
Intru in discutie cu un cuplu de romani, pe care i-am auzit comentind tocmai acest aspect. Oamenii, trecuti binisor de prima tinerete, imi spun ca anul trecut a fost Mihaela Radulescu, care a prezentat spectacolul, Catalin Botezatu, iar ca in anii de mai inainte a fost „lumea de pe lume, pentru ca romanii stabiliti in USA au vrut sa-i asculte pe solistii in voga de acasa. Am citit in ziare ca anul acesta trebuia sa vina Loredana, dar nu e nimeni”, continua cei doi.
In absenta solistilor consacrati, pe scena au urcat de-a lungul zilei interpreti care cinta prin localurile romanesti din Queens, o suburbie new york-eza, sau altii care nici macar acolo nu mai au loc. Iar fiecare a zis ce-a stiut mai bine. Adica, muzica de petrecere.
Singurii cunoscuti au fost George Rotaru, care a avut si rolul de gazda, si Cristina Turcu Preda, interpreta de muzica populara celebra in Romania. In rest, doar un ansamblu de copii care au prezentat citeva dansuri traditionale, o cearta in culise intre doua artiste, si tot felul de conationali pestriti care s-au inghesuit sa-si faca poze cu cei proaspat coboriti de pe scena.

Micii romanesti ne-au spalat rusinea

Undeva in jurul prinzului, vremea s-a mai dezmortit, iar soarele i-a facut pe romanii veniti la festival sa se incinga in hora. Nu foarte multi, dar destui cit festivalul sa nu fie catalogat un dezastru. Exemplul lor a fost urmat chiar si de citiva tineri de culoare, care au renuntat la joc dupa citeva invirteli pe loc, dar care s-au amuzat pe cinste.
Oamenii s-au distrat cum au putut si, peste toate, s-au bucurat de micii si cirnatii cu mustar, si traditionalele sarmale. Toate, cam scumpe. 15 dolari pentru trei mici si trei sarmale. Au trecut, insa, si peste asta, si nu doar romanii, ci si new york-ezi de alte nationalitati. Fiindca am zarit negri, asiatici sau spanioli care muscau din bucatele gatite de romani, de le piriau falcile. N-au putut, totusi, sa astimpere setea cu o bere rece, deoarece consumul de alcool in spatiile publice din New York, fie si la un festival, este ilegal.