Fetele cerului

Sînt micuțe și par aproape amărîte cînd stau de vorbă cu noi. Salopetele cenușii, unisex, nu le pot ascunde însă formele feminine. Cu coada ochiului, colegii lor de grupă, băieții, privesc cu oarecare jind către ele în momentul în care se depărtează de grup. Cu toții știau că sîntem de la presă și că vedetele sînt ele, cele două fete care vor zbura pe avioanele cu reacție pentru prima dată în România. Sînt stinghere pentru că nu știu ce le vom întreba. Claudia Nicoleta Ciocan este din Brașov și are 21 de ani. Alexandra Ciubotaru a împlinit 22 de ani și este din Piatra Neamț. Ambele au urmat licee teoretice și și-au dorit să zboare. Chiar dacă în mod diferit. în vreme ce Claudia a moștenit pasiunea pentru aviație de la tatăl ei care lucrează la IAR Ghimbav și pe care și-a exercitat-o la un aeroclub din oraș, Alexandra a prins gustul înălțimilor din timpul liceului. Este mai tăcută decît colega ei și spune că nu a putut beneficia de avantajul unui aeroclub în Piatra Neamț, dar a avut o cunoștință care avea un club de parapantiști. A fost suficient ca să-și dorească să lucreze în aer. „Eu aș fi vrut să mă fac stewardesă, dar cînd am dat admiterea nu erau locuri la acestă specializare. Așa că am optat pentru pilotaj, să duc eu avioanele dacă nu mă duceau ele pe mine”, a glumit Alexandra. Ambele sînt de aproximativ o săptămînă în Bacău, unde vor învăța zborul pe avioanele cu reacție și, peste doi ani, chiar și pe cele supersonice.

Ele au mici privilegii, băieții sînt invidioși

Admiterea lor la o specializare ce pare strict rezervată bărbaților a stîrnit destule valuri chiar din primul an. S-au lovit de ușoara ostilitate a băieților, colegii lor, în special a celor care făcuseră un liceu militar. „Considerau că fetele nu au ce căuta în armată. Cu timpul s-au obișnuit. De fapt, nu credem că-i vorba de ostilitate, ci doar de puțină invidie, pentru că noi aveam condiții de cazare mai bune decît ale lor, în sensul că stăm două în cameră și avem apă caldă permanent. I-am provocat și le-am spus că ne mutăm în camere cu ei, dar nici n-au vrut să audă”, au spus fetele. Tot ele au fost însă categorice cînd a venit vorba despre recunoașterea meritelor lor profesionale. „Niciodată nu ne-au pus la îndoială pregătirea. Ne ajută cînd avem probleme, atunci nu mai fac diferența că sîntem noi fete, iar ei băieți, sînt colegi buni în momente de genul ăsta. Cît pivește colegii mai mari, piloții sau instructorii, este și mai bine, că ei chiar nu fac nici o diferență”, au zis ele aproape concomitent. în cursul zilei de ieri, fetele au dat cel mai important examen din acest an, acela teoretic de trecere la zborul pe avioanele cu reacție. L-au trecut cu bine și abia așteptau să se urce la primul lor zbor pe un avion cu reacție. „De ce să avem emoții? Am învățat și abia așteptăm. în primii doi ani am zburat pe avioane clasice, cu elice. în următorii doi vom zbura pe avioane cu reacție și abia așteptăm după aceea să facem cursurile de șase luni pentru trecerea pe avioanele supersonice. Avem pînă acum vreo 75 de ore de zbor, dintre care 18 la comandă simplă”, spune Claudia, mîndrindu-se cu faptul că pînă acum a zburat 18 ore de una singură, fără instructor în spate. Faptul că sînt primele femei din România care vor zbura pe avioanele cu reacție nu le mai provoacă nici un sentiment de apăsare. „N-avem de ce ne teme, pentru că am învățat. Cu avioanele nu-i de joacă. Acum doar vom trece de pe un tip de avion pe altul”, a arătat și Alexandra.

Război pe „botezul” fetelor

Instructorul lor, lt.cdor. Petru Lungu, este decis scoată din fete piloți de luptă de înaltă clasă. „Spuneți-mi Bilă, că așa mă știe lumea. Este inedit să am fete în grupă. Dar nu am pornit niciodată la drum cu idei preconcepute și nici nu sînt misogin. Ba chiar am tendința să mă port instinctiv cu ele, ca și cu fetele mele, că am una cam de aceeași vîrstă. Asta nu însemană că le menajez. Nu au tratament privilegiat, nu au cerut și nici nu cred că vor cere vreodată. Sînt niște luptătoare, pentru că altfel nu aveau ce să caute la aviație”, a spus instructorul. Toți studenții vor începe gradual zborul pe avioanele cu reacție, mai întîi la sol, unde trebuie să știe cu ochii închiși funcțiile și comenzile avionului, precum și tipul de armament cu care poate fi armat. Apoi în ture de pistă și apoi în aer cu intructorul în spate. „Sigur că la început îmi pun problema la modul cum vor reacționa și cum vor suporta pentru că este diferență mare față de ce-au făcut pînă acum. Trebuie să știți că o oră de zbor în acrobație la avioanele cu reacție este echivalentul a opt ore de mină. Dar eu sînt convins că vom scoate din ele piloți de luptă, așa cum își doresc”, a mai spus Bilă. Discuția noastră era urmărită, discret, de personalul tehnic. Aducem vorba despre botezul piloților, deci și al fetelor, care trebuie să treacă prin acest ritual după ce vor zbura prima dată fără instructor pe avionul cu reacție. Regula spune ca după fiecare trecere la simplă (așa se numește zborul fără instructor sau un alt pilot în carlingă, n.r.), pe un alt tip de avion, pilotul trebuie botezat. Așa că imediat cum aterizează, el este luat în primire de colegi, dezbrăcat la piele, sau cel mult pînă la lenjerie, și este aruncat într-un vraf mare de mărăcini adunat cu grijă dinainte. în acest fel, cel intrat în branșă află că totdeauna trebuie să stea cu avionul în aer, niciodată nu trebuie să cadă în mărăcini, că „uite ce se întîmplă”. Cum vine vorba de botez, Bilă începe să se vaite, pentru că nu știe cum o va scoate la capăt. „Ce ne facem cu ele? Că la botez trebuie dezbărcate în pielea goală”, se caină, amuzat, Bilă. Cum aude, unul dintre bărbații din stafful tehnic găsește repede soluția. „Păi, nu ne lăsați pe noi să le facem botezul?”, întreabă bărbatul, convins că știe ce are de făcut.
Ne îndreptăm către ieșire conduși de Bilă. Privim la codanele care au rămas de vorbă cu colegii lor, iar Bilă recunoaște că de cînd sînt fetele în bază tot au fost nevoiți să renunțe la ceva. „Ne-am mai periat și noi limbajul și poate că nu-i rău”, spune, spășit, instructorul. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!