Ceea ce a făcut profesoara Neculau, a trecut însă de mult granițele României. Opt premii în șașe ani obținute de către elevele sale la Olimpiada națională de limba latină de la Arpino (Italia) și alte cîteva zeci de distincții naționale alcătuiesc un palmares, care cu greu poate fi egalat. Doar profesorul Ioan Agrigoroaie de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” a reușit să țină pasul cu ea. În rest, nu are concurență. Colegii o admiră sau, în cel mai rău caz, o invidiază, în timp ce elevii o venerează. Fie că le-a predat latina sau nu.
Irina Pătrîntaș, ocupanta locului V la Olimpiada Internațională de Filosofie, a trecut-o în capul listei profesorilor care au însemnat ceva pentru ea. Pentru liceenii de la „Vrînceanu”, Florentina Neculau e mai mult decît o profesoară. E o prietenă, căreia, uneori, îți permiți să-i mai dai și sfaturi. „Elevii unei clase din seria precedentă mi-au oferit un caiet pe care scria, simplu, XII C. În plus, mi-au spus să deschis caietul și să-l citesc atunci cînd sînt singură și mărturisesc că am rămas deosebit de impresionată de ceea ce mi-au scris acești foști elevi de-ai mei. La un moment dat, șefa clasei, o elevă extraordinară, mi-a scris că am niște idei excepționale și mi-a recomandat să nu permit nimănui să mă contrazică. Eu consider că sînt un om obișnuit, un simplu dascăl, dar așa mă vedea ea. Cît privește contrazicerea, cred că, pînă acum cel puțin, nu am dat ocazia cuiva să mă contrazică. Oricum, asta a fost recomandarea ei și voi încerca să o respect”, ne-a dezvăluit profesoara una dintre propunerile venite de la elevii ei. În ceea ce privește dragostea pe care elevii i-o poartă, aceasta „dă vina” pe dragostea pe care o poartă la rîndul ei, în general, copiilor și pe facultatea pe care a absolvit-o. „Pentru formarea mea ca profesor m-a ajutat foarte mult și facultatea pe care am terminat-o, pentru că nu cred că orice psihopedagogie modernă face rabat de la niște precepte valabile și acum 2.000 de ani. De exemplu, într-una din scrisorile sale filozofice, Seneca spunea că «ce folos dacă profesorul îl învață pe elev despre rătăcirile lui Ulise, dacă nu-l învață cum să nu rătăcească în această lume» sau „ce folos dacă matematicianul îl învață pe elev cum să împartă pămîntul, dacă nu-l învață cum să-l împartă între frați».
Am convingerea că sînt un profesor exigent, dar fără extreme. Cel puțin așa îmi place să cred. Nu cred că e normal, de exemplu, să port ranchiună unui elev că nu-mi iubeșrte disciplina sau că învață mai mult la alt obiect decît la latină. Am încercat, și zic eu că în bună parte am și reușit, să nu uit că în fața mea se află niște tineri care își caută drumul în viața și care, pe cît posibil, să găsească niște modele în noi”, spune profesoara Neculau.
Inevitabil însă, cele mai apropiate de sufletul Florentinei Neculau sînt elevele care fac performanță în latină. Adina Măndiuc, Simona Cadar, Sorina Gușetu, Cristina Toma, Iulia Cicoare, Adriana Ichim, Antoaneta Sabău, Ioana Ardeleanu, Irina Vasilache, Anca Călugăru, Silvia Arvinte ori Cristina Giugaru sînt „fetele mele”. „Fiecare dintre fete are, clar, personalitatea sa. În nici un caz nu sînt trase la xerox. Au constituit un exemplu una pentru cealaltă, s-au motivat una pe cealaltă. Dacă o colegă mai mare a obținut un rezultat, a fost mediatizată, a obținut un premiu, a mers într-o excursie, celelalte și-au zis că pot să fac și eu asta și au făcut. Dincolo de asta, fiecare însă are personalitatea sa. Una e mai deschisă, spontană, în timp ce în cazul alteia, trebuie să mă duc mai mult eu spre ea. Nu neaparat ca relație profesor – elev, ci în cea de la om la om. Fiecare are orgoluiul său la un moment dat. Toate însă, au un loc în inima mea. În nici un caz nu poate fi vorba de preferințe. Pentru mine, ele sînt «fetele mele»”, explică, cu glasul orecum schimbat, profesoara Florentina Neculau.
La rîndul lor, pentru fostele olimpice, profesoara Neculau reprezintă aproape totul. „Doamna profesoară e mentorul meu. Aproape toate realizările mele le datorez, într-o măsură mai mare sau mai mică, dînsei. Totul, ca profesor sau ca om, e diferit la ea. Nu suportă comprație cu profesorii de la facultate. De altfel, facultatea a fost, pentru mine, o dezamăgire. Cred că nimic nu o va putea coborî de pe piedestalul pe care este acum”, ne-a declarat Iulia Cicoare. Adică deținătoarea en-titre a premiului întîi la Colocviile naționale „Mihai Eminescu” pentru o traducere în limba latină a „Luceafărului”.
Studentă în anul II la „limbi clasice”, Antoaneta Sabău spune despre fosta sa profesoară: „Pentru mine, doamna Necula e o imagine călăuzitoare. Nu cred că, dacă aș fi făcut latina cu un alt profesor, aș fi obținut aceleași rezultate. Are un farmec debordant. E destul de dificil de făcut comparație între un profesor și altul, dar faptul că am luat numai note de zece în facultate la obiectele care țin de latină, asta spune totul”.
Opt eleve de la „Vrînceanu” au obținut au obținut deja titlul de „Arpinates”, titlu de noblețe primit de participanții la „internaționalele” de latină. Profesoara Florentina Neculau speră că anul acesta să repete performanța, cele vizate fiind Irina Vasilache, Anca Călugăru, Silvia Arvinte ori Cristina Giugariu. O speranță care are toate șansele să devină realitate. „Ne cede malis, sed contra audentior ito”, dicton care s-ar traduce „nu ceda în fața greutăților, ci înfruntă-le”. Un crez care a transformat-o pe profesoara Florentina Neculau în favorita unui liceu întreg.
Lasă un răspuns