Vacanța asta este cea mai dificilă din viața mea. Am terminat clasa a X-a și părinții m-au anunțat deja că, pînă în septembrie, trebuie să mă hotărăsc ce facultate vreau să urmez. Din toamnă, gata cu distracția, încep pregătirile „dedicate”. Cînd sîntem mici, visăm să devenim pirați sau prințese, apoi afirmăm cu certitudine: „cînd voi fi mare, mă fac doctoriță”, sau balerină, pompier sau profesor. Acum trebuie, însă, să facem distincția între vis și realitate. A venit momentul să alegem drumul pe care-l vom urma tot restul vieții . Putem oare afirma cu certitudine că acesta este momentul ideal pentru o astfel de opțiune importantă?
Părinții au un rol hotărîtor în decizia noastră, însă nu totdeauna copiii vor să urmeze aceeași meserie ca ei. Se întîmplă ca, de generații, meseria de medic să se transmita din tata-n fiu, iar cel mai mic reprezentant al familiei să vrea să rupă tradiția și să devină avocat. Există, însă, și colegi care spun: „Voi fi inginer, la fel ca tatăl și bunicul meu”. Sînt cazuri în care tatăl are o afacere prosperă și i-o poate încredinta cu succes fiului sau fiicei, însă tînărul visdează la o carieră artistică
„Abia în clasa a XII-a m-am decis ce drum voi urma. Franceza mi-a plăcut dintotdeauna, iar geografia m-a fascinat din momentul în care am străbătut țara împreună cu niște prieteni” , ne-a declarat Andreea Afloarei, studenta în anul al II-lea la Facultatea de Franceza-Geografie din Iași. E clar că decizia poate fi luată și mai tîrziu, dacă ai învățat bine. Cînd ne hotărîm ce cale vom urma, rebuie să ținem cont de aspirațiile noastre, ancorate totuși în realitate. Sandra Grigoraș , elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Ferdinand I”, pare decisă să dea la stomatologie. „Nu sînt sigură, încă, dar vreau să fac ceva care îmi place cu adevărat, să muncesc cu drag, nu din obligație”, spune ea . Andrei Rusu termină clasa a XI-a a aceluiași Colegiu și mai are cîțiva pași pînă la facultate. „Vara aceasta voi merge la București, să arunc o privire de ansamblu asupra facultăților. Nu m-am hotărît, dar cred că dau la Politehnică”, ne-a spus el .
Uneori , o meserie ne fascineaza din copilărie , iar mai tîrziu decidem că ea este țelul nostru în viață și ne hotărîm să-l urmăm cu orice preț. Mai tîrziu, unii vor regreta, cînd vor înțelege că nu au ales calea cea bună. Olivia D. , studentă la Medicină în București, este un caz fericit, că visul din copilărie s-a dovedit că i se potrivește. Ea spune că, de mică, mergea cu mătușa ei, care era medic, la spital. „Toți bolnavii o adorau pentru grija deosebită și pentru dragostea cu care își facea meseria. Atunci am realizat că minunile se întîmplă în fiecare zi și m-am hotărît să devin medic, și nu am greșit”, ne-a mărturisit Olivia.
Sfatul sincer al unui adult nu poate fi decît benefic în luarea unei decizii ca aceasta . Marta S. , avocat , ne-a declarat: „Cînd eram în clasa a XI-a, profesoara de română mi-a spus: «Tu ai stofă de avocat, poți face o carieră frumoasă . Ascultă-mă și n-o să regreți. Și în ziua de azi îi mulțumesc pentru faptul că m-a îndrumat pe un drum care era destinat să fie al meu”.
A venit vacanța cea mare. trebuie să ne decidem. E greu, dar nu imposibil. Am văzut un film a cărui eroină dorea să devină acrobată de circ, deși era oarbă și care spune că important este „să știi mereu ceea ce vrei , ceea ce poți să dai, și să nu-ți abandonezi niciodată visul”. (Alexandra VIDU)
Lasă un răspuns