• firma britanică a depus cerere de renunțare la acțiunea de demararea a procedurilor prevăzute de legea falimentului • cererea nu precizează care sînt motivele pentru care renunță la proces • datoria pe care o avea de recuperat Interlink de la Rafo a fost preluată de actualul acționar majoritar al Rafo, Balkan Petroleum Ltd din Londra
La doar o zi după ce a avut loc primul termen de judecată prin care firma Interlink Oversease Corp Inc din Marea Britanie a cerut intrarea în faliment a Rafo, avocații societății britanice de la firma de avocatură bucureșteană Wood, Lupașcu, Dumitrescu & Asociații au depus cerere de renunțare la această acțiune. Documentul nu face referire în nici un fel la motivele care au stat la baza acestei decizii. Avocații doar cer judecătorilor băcăuani, printr-o adresă extrem de laconică, să ia notă despre dorința firmei pe care o reprezintă. Asta după ce, pe 14 ianuarie, dată la care s-a desfășurat primul termen de judecată în dosar, apărătorii Interlink au cerut un termen de cel puțin o lună pentru a avea timp să-și informeze clientul, străin în acest caz, despre actele depuse la dosar de Rafo și care contestau cererea Interlink.
Se pare însă cu nu a fost nevoie decît de cîteva ore pentru ca Interlink să decidă brusc să renunțe la acțiunea sa împotriva Rafo. În acest caz, judecătorilor băcăuani nu le mai rămîne decît să constate încetarea ostilităților comerciale dintre cele două părți. Motivul pentru care Interlink a renunțat la carerea sa este, se pare, disponibilitatea arătată de Balkan Petroleum, principalul acționar al Rafo, de a prelua datoria pe care rafinăria oneștenă o are la firma britanică. „Mediatizarea acestui proces a determinat acționarii Balkan Petroleum, care sînt oameni extrem de serioși și cu planuri mari pentru Rafo, să preia ei datoria și să stingă în acest fel litigiul comercial dintre cele două firme. Societatea Interlink, ca urmare a contestației depuse de noi, și-a retras acțiunea. Noi am cerut deja instanțelor băcăuane ca în acest caz să revină asupra termenului de pe 11 februarie, cînd ar fi urmat să aibă loc următoarea ședință și să-l preschimbe cu unul cît mai apropiat pentru ca în prezența părților să se ia act de renunțarea la judecată. Încă nu am luat nici o decizie în privința cheltuielilor de judecată. Ne mai gîndim dacă le vom cere sau nu”, ne-a declarat avocatul Teodor Cuzino, apărătorul Rafo în proces. Pe de altă parte, chiar Balkan Petroleum a emis un comunicat prin care arată că „în urma acestui proces, «Balkan Petroleum» a preluat datoria Rafo față de Interlink printr-unul dintre acționarii săi. Acest acord comercial a fost acceptat de firma britanică, care a depus imediat o cerere de renunțare la acțiunea
împotriva RAFO”.
Reamintim că firma Interlink Oversease Corp Ltd cu sediul social în Guernsey, Marea Britanie, a depus cerere de inițiere a procedurilor prevăzute de legea falimentului față „de debitoarea Rafo Onești”. Cererea a fost adresată de reprezentantul firmei engleze în România, Efraim Yitsbak Pedatsur, cetățean britanic. Interlik a cerut judecătorilor băcăuani să constate și să declare starea de insolvență a rafinăriei băcăuane, iar mai apoi să dispună executarea silită a acesteia, pentru recuperarea a aproape nouă milioane de dolari. Reprezentanții Interlink Oversease Corp Ltd au arătat că datoriile proveneau din neplata a peste 55.000 de tone de țiței livrat și neachitat, dobîndă, taxă de staționare și produse catalitice livrate și neplătite. Interlink mai acuza conducerea Rafo că a girat intenționat toate bunurile de patrimoniu către reprezentanții „unor societăți căpușă, care au legătură cu acționarii și directorii actuali ai Rafo, respectiv Faber Invest & Trade Inc (societate offshore cu sediul în 15 East North Street Dover în Delaware SUA), Tender SA, VGB Oil (societate cu un capital social de două milioane de lei), Prospecțiuni Sa și Atlas Gip”. În cererea de faliment reprezentanții firmei britanice susțineau că înstrăinarea bunurilor s-a făcut exact în perioada în care între Rafo și Interlink aveau loc negocieri cu privire la constituirea din partea Rafo a unor „garanții reale, mobiliare, în favoarea Interlink Oversease Corp Ltd, pentru garantarea restituirii datoriei”.
Și Interlink a propus un contract de preluare a datoriilor de către VGB Oil
Un contract de preluare a datoriilor se numește contract de cesiune a creanțelor. Ceva similar a propus și firma Interlink. Într-un proiect de „contract de delegație,” societățile din grupul Interlik, respectiv Interlink Oversease Corp Inc și Interlink Oversease Trade LLC făceau cunoscut că datoriile Rafo către grup, în valoare de 14,8 milioane de dolari, au fost preluate de Interlink Energy din București, reprezentată de Dan Florin Tatoiu. În aceste condiții, ostilitățile urmau să se poarte între Interlink Energy, ca delegat al grupului de firme Interlink, și Rafo. Condiția ca Interlink Energy să accepte reeșalonarea datoriilor era ca Rafo să aducă un angajament de plată de la un al doilea debitor alături de ea, nominalizînd chiar societatea: VGB Oil. „Pe cale amiabilă, în scopul stingerii creanței, Interlink Energy este de acord să accepte plata eșalonată, fie prin livrarea de produse petroliere de o valoare egală cu a creanței, fie cu numerar. Întrucît pentru a obține acordul pentru eșalonare, Rafo a determinat VGB să își asume față de Interlink Energy obligația de achitare a creanței, împreună și alături de de Rafo, iar VGB este de acord, se încheie următorul contract: VGB Oil își asumă angajamentul ferm de a plăti către Interlink Energy creanța de 14,8 milioane de dolari, împreună și alături de Rafo”, se spunea în proiectul gîndit de Interlink.
Tot în același document se preconiza ca Rafo să obțină acest angajament de plată integrală de la VGB Oil, care urma să devină parte în contractul care ar fi urmat să se încheie ulterior. De asemenea se preciza ca datoria să fie achitată în cel mult 10 luni, cu produse petroliere sau numerar, în valori cuprinse între 1,5 și două milioane de dolari. Directorul general al Rafo, Paul Ivașcu, a refuzat proiectul înaintat de grupul de firme Interlink, ca avînd „conținutul inadecvat, nelegal și neconform cu realitatea economică și juridică (…) Din analiza clauzelor nu se înțelege care este temeiul juridic și de ce trebuie să răspundă și societatea noastră alături de noul debitor, VGB Oil. Este evident că urmăriți în mod abuziv să aveți doi debitori pentru aceeași creanță, fapt inacceptabil”, spune Paul Ivașcu în răspunsul său. Ostilitățile au continuat pînă cînd grupul de firme Interlink, printr-una dintre societăți, Interlink Oversease Corp Inc, a introdus cerere de declanșare a procedurii falimentului, la care a și renunțat. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns