Nu mai e nici un secret faptul ca o buna parte dintre produsele aflate pe rafturile magazinelor românesti sint cu cel putin 20 la suta mai scumpe decit produsele similare din supermarketurile din celelalte tari ale UE. Hainele, electronicele si chiar si produsele alimentare scot din buzunarul românilor mai multi bani decit din buzunarele nemtilor sau francezilor, cu toate ca salariile de „afara” sint mult mai mari decit lefurile românesti.
Lumea se ingramadeste cu explicatii care mai de care mai (im)pertinente. Ba ca transportul costa, ba ca forta de munca e mai scumpa, ba ca la noi chiriile sint mai mari, iar costurile cu depozitarea sparg orice bariera…
Numai ca toate aceste explicatii sint batute de realitate: salariile vinzatorilor sint mult mai mari in vestul Europei decit in România, transportul nu costa chiar atit de mult, chiriile… sa fim seriosi…
Doi sint, dupa parerea mea, factorii care contribuie la aceasta stare de fapt: in primul rind lacomia disperata a comerciantilor care vor sa-si cumpere Q7 in doua-trei saptamini, dupa ce, bineinteles, au amortizat in doua zile costul deschiderii afacerii. In al doilea rind, fitele compatriotilor nostri, care, din dorinta de a-si da pe spate cunoscutii, dau oricit doar pentru a-si lua primii toalele cele mai „trendy”, gadget-urile la moda, „bijou”-urile sau accesoriile „de firma”. Chiar daca la noi, „de firma” au ajuns produse care in Vest se adreseaza omului obisnuit, nu fitosilor.
Pentru ca din cauza fitosilor de la noi sufera majoritatea cumparatorilor, nevoiti sa plateasca preturi de lux pentru produse obisnuite.
Lasă un răspuns