„Sincer, nu văd ce aș putea spune despre mine. Sînt doar un profesor ca oricare altul”. Aceasta a fost primul răspuns al profesoarei Florentina Neculau cînd i-am propus articolul de față. Munte de modestie, profesoara care are în palmares nu mai puțin de opt premii și mențiuni cîștigate de către elevele sale la Olimpiada internațională de limba latină de la Arpino (Italia), ca să nu mai amintim seria de distincții naționale, a refuzat, într-o primă fază, dialogul despre omul Florentina Neculau. Și totuși…
Profesoratul, o dragoste din copilărie
Fiică a unui moldovean și a unei oltence stabiliți la Drobeta Turnu Severin, Florentina Neculau a moștenit de la părinți cultul pentru oamenii cu carte, temperamentul de luptătoare și felul de a fi extrem de direct. „Părinții mei și-au dorit întotdeauna să aibă copii cu carte. De la ei am moștenit respectul, cultul pentru oamenii cu carte, dragostea pentru studiu”, spune profesoara Florentina Neculau. În aceste condiții, nu a mirat pe nimeni că eleva Florentina Amariei s-a numărat printre premianți de la început. „Am știut întotdeuna că vreau să mă fac profesoară și dacă ar fi să o iau de la capăt, tot profesoară aș alege să fiu. La început, însă, mă gîndeam să devin profesoară de matematică. În aceeași măsură îmi plăcea însă, în gimnaziu, și chimia. Chimia nu era, gîndeam atunci, o diciplină de predat, ci o vedem ca o posibilitate de a face farmacia, a doua meserie pe care am dorit, la un moment dat, să o fac. De altfel, cred că profesoratul și farmacia au comun scopul final, care și într-un caz și în celălalt are în prim plan omul”, și-a continuat povestea Florentina Neculau.
Latina a apărut în viața acesteia de abia în liceu. „În clasa a IX-a am făcut, pentru prima dată, latină. Atunci am cunoscut-o pe doamna Silvia Rădulescu, o doamnă în adevăratul sens al cuvîntului. M-a impresionat prin ținuta sa, prin calmul ei, prin cultura pe care o demonstra. Dînsa m-a determinat ca, la sfîrșitul clasei a X-a, să aleg secția «umană»”, ne-a mărturisit profesoara Neculau. Matematica și chimia au continuat să o intereseze la fel de mult, dar viitorul său era deja pecetluit: Facultatea de limbi romanice, orientale și clasice din București, secția limbi clasice. Mai exact, latină – greacă. „Am avut norocul să am ca profesori oameni care au însemnat ceva pentru cultura românească: academicianul Alexandru Graur, Petru Creția, Iancu Fischer, Gabriela Creția, Eugen Cisec, Cicerone Potirg ori Dan Slușanski. Oameni care ne fascinau prin cultura, prin moralitatea, prin înțelepciunea și modul de a-și instrui discipolii. Adevărate modele. N-aț putea spune ce anume sau în ce măsură m-au influențat, dar, neîndoielnic, fiecare dintre ei și-a pus amprenta asupra mea. Evident că fiecare avem personalitatea noastră, sîntem noi înșine, dar pecetea magiștrilor se simte”, a continuat profesoara Neculau.
Înapoi în Moldova
Repartiția guvernamentală a „aruncat-o” pe absolventa Florentina Amariei în Moldova. Adică, într-un fel, acasă. „Sincer, în timpul facultății, nu mă gîndeam că am să ajung în Moldova, deși, cu tata moldovean, am mai venit la rude. Ca orice fată, mă gîndeam să mă întorc la Drobeta Turnu Severin și să preau aici. Dar se pare că n-a fost să fie. Am primit repartiție la o școală din județul Bacău și, cum între timp l-am cunoscut pe viitorul meu soț, nu s-a mai pus problema să plec. Puteam să o fac, dar trebuia să renunț la titulatură și, oricum, procedura era foarte greoaie. Însă nu-mi pare rău că am rămas. Mi-au plăcut oamenii de aici. Poate că am avut și norocul ca, oriunde m-am dus, să întîlnesc oameni în adevăratul sens al cuvîntului. Apoi, eu, prin firea mea, am căutat să nu intru în dispute cu nimeni și să-i înțeleg pe cei din jurul meu. Asta nu înseamnă că nu am avut și eu necazurile și nemulțumirile mele”, spune profesoara Neculau.
La mijlocul anilor ’70, atunci cînd Florentina Amariei termina facultatea, limbile clasice ajunseseră în postura de cenușărese a învățămîntului. Drept urmare, proaspăta dăscăliță a fost nevoită să predea orice altceva, numai latină nu. „Am predat română, franceza și chiar istoria. Dar ce nu am predat. La un moment dat știam, în amănunt, mai toate disciplinele din programă. De altfel, am fost repartizată pe o catedră de română – franceză. Am făcut-o însă cu plăcere, poate și pentru faptul că mi-a plăcut mereu să citesc. Întotdeauna am avut un principiu: orice ai preda, nu trebuie să te duci nepregătit în fața elevului”, spune Florentina Neculau.
În casă cu un matematician și un inginer
Ioan Neculau, soțul Florentinei Neculau, este profesor de matematică. O specialitate care pare a se potrivi de minune cu limba latină. „Petre Țuțea spunea că matematica este latina secolului XX. Pentru că și una și cealălată presupune o rigoare, o logică, o meticulozitate… Nu știu. Așa cum un matematician stă aplecat asupra unei probleme pentru a găsi cea mai frumoasă rezolvare, așa latinistul stă aplecat asupra unui text. În ceea ce-l privește pe soțul meu, nu m-am gîndit niciodată că ar putea fi o regăsire a ceea ce mă pasiona pe mine în școală. Socotesc că așa a fost să fie și nu a fost rău. Repet, nu a fost rău deloc”, mărturisisește, zîmbind, profesoara Florentina Neculau. Și coincidențele nu s-au oprit aici, dacă ar fi să ne gîndit că pe soacra acesteia o cheamă tot Florentina.
Fiul, Alin, a decis să urmeze facultatea de Inginerie. O alegere care nu a fost influențată de nici unul dintre părinți. „Ne-am crescut băiatul în așa fel încît să decidă singur ceea ce vrea să facă. L-am sprijinit întotdeauna în ceea ce a vrut să facă și a făcut bine. Decizia i-a aparținut însă mereu”, spune profesoara Neculau. Aceasta a evitat să-l atragă cu orice preț pe Alin spre latină, chiar dacă i-a fost și profesoară. Cum, de altfel, nu a încercat niciodată să îl determine pe vreun elev să „meargă” pe drumul limbii latine, dacă nu dorește acest lucru. „Niciodată nu mi-a plăcut să spun sau măcar să sugerez unui elev încotro s-o apuce. I-am întrebat ce au de gînd să facă, dar nu le-am spus nicodată că stricăm prietenia dacă nu merg la olimpiada de latină. Foarte bine, poți să ai o pasiune fără să faci performanță în domeniul respectiv. Și asta deoarce și eu am făcut ceea ce am dorit. Atît cît am putut și cît m-am priceput, dar am făcut ceea ce mi-am dorit”, completează Florentina Neculau.
Lasă un răspuns