Traian Basescu a creat, pentru scurt timp, impresia ca ar fi ingenunchiat Guvernul Tariceanu, semnind legea ce prevedea majorarea cu 50% a salariilor profesorilor. Pentru vreo doua-trei zile, pedeleii au crezut ca, deja, tatucul le-a cistigat alegerile, cumparindu-i pe dascali si stirnind haosul in rindul sindicalistilor bugetari.
Numai ca smenul de orientat politic al presedintelui-jucator nu s-a potrivit cu pragmatismul reprezentantilor Fondului Monetar International. La fel cum votul parlamentarilor, privind majorarea, nu s-a bazat pe intelegerea posibilitatilor bugetului, ci pe dorinta de a nu da prost in fata electoratului.
Reprezentantii FMI au recomandat reanalizarea deciziei de majorare a salariilor profesorilor cu 50%, intrucit „chiar si înainte de aceasta decizie, sursele de finantare (…) erau din ce în ce mai rare, leul se afla sub presiune, prima de risc a României urcase la niveluri istorice, iar dobinzile pe plan local crescusera substantial”.
Nu ma incinta ca Tariceanu a avut dreptate, iar Basescu si ai sai „322” de adversari (parlamentari acum atit de folositori lui, prin votul exprimat sub sabia alegerilor), nu. Nici ca bugetarii nu vor avea, prea curind, venituri mai consistente. Ma bucur, insa, ca nu ne-am pricopsit cu o majorare a salariilor care, de fapt, doar ne-ar fi redus puterea de cumparare. Ne-am fi furat caciula singuri!
Lasă un răspuns