• oamenii din Răcăuți nu și-au revenit din șocul incendiului din luna februarie • groaza și suferința au făcut-o pe Elena Moraru să nască prematur • speranța lor sînt ajutoarele de la stat
Pentru locuitorii satului Răcăuți, din comuna Ștefan cel Mare, ziua de 7 martie a fost cea mai cruntă din viața lor. Focul a mistuit atunci 15 gospodării și o dată cu ele ani mulți de trudă și sacrificii. Și, acum, ici-colo, se mai pot zări resturi de lemne carbonizate, bucăți de cărămizi arse și jumătăți de ziduri înnegrite de fum. Sinistrul a izbucnit de la groapa de gunoi a satului, cunoscută printre localnici ca „Rîpa lui Beldea”. „A fost lăsată nesupravegheată și focul s-a întins cu rapiditate în toate direcțiile, datorită intensității mari și schimbării bruște de direcție a vîntului. Casele și anexele din gospodării au ars aproape complet”, povestește Ion Vlasie, primarul comunei.
Toată suflarea satului a sărit cu mic cu mare în ajutorul victimelor, fiecare cu ce a putut. Unii cu alimente, alții cu haine și pături. Cei fără rude și-au găsit adăpost la suflete cu credință în Dumnezeu.
Cel mai vîrstnic dintre cei care a rămas pe drumuri este Neculai Pletea, de 86 de ani. Veteran de război, cu ani grei de detenție în lagăre de concentrare, bătrînul pare sătul de viață. „Am mai trăit așa ceva acum 30 de ani, și tot aici. Și atunci focul mi-a ars casa, dar am avut puterea s-o iau de la capăt. Acum, ce să mai fac? Am să mai stau un timp pe la copii, după care mă duc…”, ne-a spus moș Neculai.
Familia Samir Moraru nu a capotat. Samir are 32 de ani și lucrază la Onești, ca muncitor în fabrica de parchet. Soția, Elena, are grijă de cei doi copii. Flăcările au mistuit și gospodăria lor. Casă solidă, cu fundație de piatră. Tencuiala frumoasă, din praf de piatră, albă, țiglă roșie pe acoperiș. Totul era nou. Sătenii spun despre casa tinerei familii că era cea mai frumoasă din sat. „Cînd focul ne-a distrus casa, eram însărcinată în șase luni și jumătate. Din cauza sperieturii și a supărării am născut prematur la cîteva săptămîni. Ne-a ars totul. Mobila, hainele, aragazul, grajdul, cotețul de păsări, cerealele”, ne-a povestit Elena Moraru. Tinerii s-au mutat în casa părinților, unde stau și acum. Grija lor sînt copiii, mai ales mezinul, născut prematur. „Să fim sănătoși, să ne trăiască copii. Vom munci și vom mai ridica o casă”, spune optimistă Elena. Valoarea pagubelor a fost de peste 124 milioane de lei, iar Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Bacău a propus la guvern acordarea unui ajutor de 75 de milioane de lei.
Un alt om, aceeași năpastă. Ileana Sătul are 81 de ani. Și ea a pierdut în incendiu multe. Moară cu ciocănele, cereale, mobilă, haine, 30 de păsări, scîndură și porci. Dar marea supărare a mătușii Leana este că focul i-a mistuit sicriul și cele necesare unei înmormîntări creștinești. Speranța ei acum este în fiul cel mare, Ion. „La vîrsta mea nu mai pot s-o iau de la capăt. Tot ce îmi doresc sînt lucruri necesare pentru înmormîntare”, ne-a spus cu lacrimi în ochi bătrîna. În aceeași curte cu Ileana Sătul locuia și ginerele, Mihai Zaharia. Aceeași soartă. Nici pentru mai tînărul Dan Dohotaru, viața de după dezastru nu se arată în culori optimiste. El și soția sa au doi copii și nu mai au nici o sursă de existență, în afară de alocația micuților. Înainte de dezastru, soții Dohotaru aveau o văcuță care urma să fete peste cîteva zile. Din nefericire, joi, 7 martie, o scînteie parșivă s-a strecurat în grajd și a transformat totul în scrum. La fel și o parte din casă. poveștile oamenilor din Răcăuți te fac să privești totul altfel.
Unii înjură primarul, alții pe cei care au dus gunoi la groapă. Ce mai contează cine-i vinovat? Pagubele sînt de peste un miliard și jumătate. Speranța localnicilor este în ajutorul de la stat. Pentru ei, viața începe de la kilometrul zero. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns