Forfota pentru începerea anului școlar a început de ceva vreme. Părinții compară prețuri, își drămuiesc cu grijă ultimele resurse, astfel încît mic…

începutul școlii usucă pungile părinților de la țară
• veniturile de agricultori ale părinților de la țară nu se asortează nici măcar cu strictul necesar pentru începerea școlii

Forfota pentru începerea anului școlar a început de ceva vreme. Părinții compară prețuri, își drămuiesc cu grijă ultimele resurse, astfel încît micuții lor să savureze din plin momentul în care vor trece pragul școlii. Și părinții care trăiesc în mediul rural și-au verificat deja pungile, e drept, nu foarte rotunde, la mulți, practic, inexistente. Cei care realizează importanța școlii în viața copilului lor fac tot ce le stă în putință să le asigure copiilor măcar minimul pentru începerea școlii. Ei știu că odraslele se simt cum nu se poate mai mîndre atunci cînd își scot pantofii noi din cutie, ghiozdanul cel nou și viu colorat doldora de rechizite și pleacă pe uliță echipat ca după revistă. Numai că pentru toate acestea au nevoie de bani, pentru că, așa cum a spus Maria Năstac, o mămică din Roșiori, și cei de la țară cumpără tot de la Bacău hainele și rechizitele copiilor, la aceleași prețuri.
Nu le este ușor, pentru că trăiesc într-un sat preponderent de agricultori și, prin urmare veniturile familiei ei nu sînt extraordinare. Iar alocația nu le ajunge nici pentru pachețelul zilnic al copiilor. Maria Năstac speră ca să nu cheltuie mai mult de două, trei milioane de lei vechi pentru tot ceea ce îi trebuie micuței Maria Alexandra, o minune de copil de cinci ani, care se topește după grădiniță. „Am luat-o din timp și am mai început să cumpăr ceea ce are nevoie pentru începerea anului școlar. Tot trebuie să îi cumperi unui copil la început de an școlar ceva de încălțat, o bluziță măcar, ciorapi. Pe urmă mai trebuie să îi iau și caietele speciale”, a spus mama fetiței.
Și C. V. din Secuieni pune ban pe ban de mai bine de două luni pentru cele trebuincioase băiatului ei, care trece în clasa a doua. Și-a propus ca săptămîna viitoare să ia la puricat tarabele din piață. „Nici nu știu unde să mă duc să ies ceva mai ieftin, pentru că nu am bani prea mulți. Vreau să îi cumpăr pantofi, o cămașă și un trening. Am norocul că mai am de anul trecut haine care i-au rămas bune. Și ghiozdanul mai este bun, nu îi trebuie altul. Oare îmi trebuie mai mult de un milion de lei?!”, s-a limitat femeia.

Strictul necesar costă o avere

Pentru tinerii care au copii pe băncile școlii din mediul rural nu este deloc ușor să facă față cheltuielilor de la începutul anului școlar. Mulți au parte doar de hainele fratelui mai mare, alții nici măcar de atît. Și mai dramatic este acolo unde părinții nu alte surse de existență decît alocațiile copiilor. Aceștia nu pot lua nici strictul necesar, un concept care în opinia omului sărac de la țară nu trece de cîteva obiecte din gama rechizitelor. Nici gînd de ghiozdan nou, după ultima modă, de penare sofisticate, nici măcar de teniși noi.
în comuna Roșiori sînt peste 30 de familii care au copii de școală și care nu au nici un fel de posibilități, după cum a estimat Petru Matei, primarul comunei. Părinții lor muncesc prin sat cu ziua și cîștigă te miri ce. „De mers, copiii merg la școală, dar numai ei știu cum. Au multe lipsuri, nu au nici pămînt de muncit și nici unde să stea. Sînt foarte multe familii care stau cu bătrînii la un loc”, a spus primarul Matei. Edilul din Roșiori a explicat că primăria nu este în măsură din punct de vedere financiar să sprijine această categorie de oameni care își trimit copiii la școală aproape goi. „Scriptic putem prinde în buget un capitol separat pentru nevoile speciale ale comunității, dar faptic nu putem să îi ajutăm pentru că nu vedem acești bani”, a adus lămuriri Matei.
Alexandru Lovin, primarul din coumuna Negri, e ferm convins că părinții din comunitatea pe care o păstorește fac totuși eforturi ca să asigure copiilor lor măcar minimul necesar pentru începutul anului școlar. „Omul se străduiește să asigure copiilor lor haine și rechizite cînd începe școala. Cred că un procent de zece la sută se prezintă la școală în condiții necorespunzătoare. Un părinte de la țară o scoate la capăt cu două milioane de lei pentru începutul anului școlar”, a spus Lovin. El a adăugat că mai există și o categorie care trăiește la limita subzistenței, dar că faptul în sine se datorează în mare parte și lor. Și în această comună, excluzîndu-i pe cei care își cîștigă franzela prin țări străine, majoritatea oamenilor trăiesc din munca pămîntului, ocupație care nu asigură un început de școală copios, așa cum și-ar dori orice copil, fie el de la oraș sau de la țară. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!