Fosta directoare de la Banca Transilvania a ieșit la atac

• ea a dezvăluit mecanisme mai puțin știute ale politicii de creditare

Carmen Negoiță, fostul director al sucursaklei Bacău a Băncii Transilvania, a început să dezmintă declarațiile incriminatoare ale foștilor săi subordonați. Arestată în toamna anului trecut, împrună cu mai mulți funcționari bancari și oameni de afaceri, Negoiță a fost acuzată de foștii săi subordonați de o politică destul de curioasă privind creditările, care a permis devalizarea băncii cu 170 de miliarde de lei. La termenul de ieri al dosarului „Banca Transilvania”, fosta directoare a lămurit problema împrumuturilor luate peste plafonul maxim pentru care exista competență în Bacău. Conform spuselor lui Carmen Negoiță, împrumuturile care treceau peste plafonul pentru care puteau decide funcționarii băcăuani erau discutate și aprobate numai cu acordul băncii centrale de la Cluj. În general, aceste credite erau acordate clienților importanți ai băncii, printre care se număra și patronul de la Amapolla, Benoni Beca. „Amapolla aducea 4,4 la sută din veniturile totale ale băncii și era al treilea client ca importanță al sucursalei de la Bacău. A făcut la un moment dat cerere pentru susținerea unei investiții într-o fabrică de producere a alcoolului. Avea nevoie de 16 miliarde de lei, și conform uzanțelor, noi am cerut aprobarea celor de la Cluj. Am primit răspuns la telefon de la conducerea băncii că nu se acordă împrumut pentru această investiție, întrucît Beca nu are experiență în producerea alcoolului. Am tot insistat să ni se dea în scris un răspuns, pentru că și clientul dorea să știe decizia. Într-un tîrziu, șefa Serviciului de credite de la Cluj mi-a spus că vicepreședinta Cecilia Iliescu nu vrea să-și dea acordul pentru o astfel de finanțare și ne-a cerut nouă să întocmim un răspuns negativ”, a susținut Negoiță.

Beca a purtat tratative și cu Eximbank București

Cînd s-au convins că împrumutul nu va fi obținut, fosta directoare a sucursalei, alarmată, spune ea, de consecințele pe care le-ar fi avut intrarea în incapacitate de plată a unui client atît de important ca Amapolla, nu a stat prea mult pe gînduri și a apelat, fără scrupule, la o altă bancă. „Eram convinsă că Amapolla nu poate face față investiției, pentru că, din resurse proprii, mai susținea încă trei obiective în derulare. Problemele financiare în care ar fi intrat automat Amapolla ar fi periclitat și sucursala, așa încît m-am dus la Eximbank București, unde aveam cunoștințe, și am pelat la ajutorul lor. Le-a spus despre Beca, despre investiția pe care urma s-o facă, și, ca să scot cumva Banca Transilvania basma curată, le-am spus celor de la Eximbank că cel mai bine ar fi pentru Beca să ia un credit în valută, serviciu pe care Banca Transilvania nu îl avea. Nu știu dacă m-au crezut. Cert este că au crezut în planul de afaceri al lui Beca și în studiul de fezabilitate întocmit de Ionel Mocanu de la Interlegis, firmă care îi și ținea contabilitatea, și au pus creditul în discuția Consiliului de Administrație al băncii”, a mai spus Carmen Negoiță.

Cei de la Eximbank au luat în discuție cererea lui Beca, dar au pus și condiții. Trebuia ca toate rulajele financiare ale grupului de societăți din Amapolla să se desfășoare prin banca finanțatoare, deci prin Eximbank. Lucru destul de greu de acceptat pînă și de Benoni Beca, deoarece, pe vremea aceea, Eximbank nu avea sucursală în Bacău. Carmen Negoiță a fost cea care a venit cu propunerea agreeată de toată lumea ca sumele provenite din producția de alcool să se deruleze prin Eximbank, iar celelate, provenite din producția de vin, să rămînă în continuare la Banca Transilvania. După ce au fost puse la punct aceste amănunte, urma doar ca acest acord să mai fie discutat și cu conducerea băncii centrale de la Cluj. Potrivit lui Carmen Negoiță, într-una dintre ședințe, cînd s-a pus problema creditului pentru Benoni Beca, unul dintre membri s-a opus pe motiv că acest credit i-a fost deja acordat lui Beca de Banca Transilvania. „Cel care s-a opus a dezinformat pe cei de la Eximbank cu bună știință, pentru că era unul dintre vicepreședinții Societății de Asigurare Reasigurare Transilvania de la Cluj, firmă care se ocupa de asigurările clienților Băncii Transilvania”, a arătat Carmen Negoiță.

Așa că Beca a rămas fără finațare pînă la sfîrșitul anului 2001 cînd Iosif Pop, prezent la o ședință în Bacău, i-a promis lui Beca un credit de 19 miliarde de lei.

„Nu aveam cum să deblochez conturile blocate, pentru că eu eram în perioada aceea în spital”

O altă acuzație pe care Carmen Negoiță a vrut să o demonteze a fost aceea care se referea la acuza adusă de fosta contabilă șefă a băncii, Timona Cioinea, care a declarat la audieri că a fost numită special de fostul președinte al băncii, Iosif Pop, să se ocupe de blocarea conturilor firmelor din grupul Amapolla. Cea care le-a deblocat, fără să-i ceară acordul, a fost, potrivit spuselor fostei contabile șefe, chiar directoarea, al cărei cod de acces a fost găsit de conducerea băncii centrale. „Din cele spuse de Timona Cioinea am reținut că acest lucru s-ar fi întîmplat pe 18 sau 19 noimebrie 2001, ori acest lucru era imposibil, pentru că eu în perioada în care sînt acuzată că am deblocat conturile de la Amapolla eram internată în spital”, a spus Carmen Negoiță, în rumoarea foștilor colegi de serviciu, care nu s-au sfiit să spună cu voce tare că fosta lor șefă minte cu nerușinare. Întrebată de președintele completului de judecată cine ar fi putut face acest lucru, Negoiță a răspuns că toate atribuțiile ei au fost preluate de șeful serviciului de credite, Ciprian Stanciu.

Carmen Negoiță a mai precizat și faptul că ea nu a fost înlocuită de la conducerea sucursalei, ci doar a fost degrevată de o parte dintre atribuții, pentru că nu mai făcea față. „Pe la începutul lunii noiembrie 2001, am avut o discuție cu Iosif Pop, căruia i-am spus că nu mai pot face față la programul de lucru de dimineață pînă noaptea, în condițiile în care trebuie să merg și pe teren la clienți, pentru recuperări care deveniseră problema prioritară pentru bancă, mai ales pentru grupul lemn. El m-a întrebat atunci dacă am încredere în contabila șefă și dacă nu i-aș putea delega ei activitatea de creditare. Așa a venit, pe 19 noiembrie, decizia de numire a ei în fruntea activității de creditare, urmînd ca eu să mă ocup de ce era mai important:recuparearea creditelor. De aceea nu văd această măsură ca o sancțiune”, a mai susținut fosta directoare, în murmurele de dezaprobare și zîmbetele amare ale foștilor ei subordonați. (Mirela ROMANEȚ)