Fostul voleibalist Cristian Hușovschi a ajuns cizmar

Cristian Hușovschi s-a născut pe 13 ianuarie 1955 în Bacău și a copilărit în cartierul din zona podului Paloșanu. Tatăl său, Petru, este de origine poloneză, din părțile Botoșaniului și a fost fotbalist și președinte al Asociației Sportive Partizanul Bacău. Cristian a fost voleibalist în perioada junioratului, la Viitorul Bacău, în Divizia B, pe post de ridicător, fiind rezerva lui Florin Grapă, actualul antrenor al Științei Bacău, campioana României. De asemenea, Hușovschi a fost și fotbalist în echipele de copii și juniori de la Partizanul Bacău, unde i-a avut colegi, printre alții, pe Voinea, Margasoiu (antrenor – jucător), Rachieru, Cristi Popovici. A ajuns să practice voleiul, timp de cîțiva ani, forțat fiind de constituția sa fizică. „Anii tot treceau, ajunsesem prin clasa a opta, dar eram foarte mic de statură. M-a luat mama de-o aripă într-o zi și m-a dus la medic, să vadă ce am. Doctorul i-a zis că pot face un tratament, pentru creștere, dar că există riscul ca eu să rămîn în urmă cu mintea. Alternativa era să practic un sport care să favorizeze creșterea. Și așa, am ajuns la volei, la juniorii echipei Viitorul Bacău. Cu crescutul s-a rezolvat, dar nu aveam calitățile necesare, precum mulți dintre colegii mei, pentru a ajunge sportiv de performanță așa că, înainte de a pleca în armată, am rupt-o cu voleiul. M-am zbătut să-mi fac o «firmă» și să ajung în elită, dar de la dorință pînă la realizarea ei este cale lungă și îți trebuie și talent. Așadar, m-am retras. Am rămas, însă, prieten cu cei care și-au făcut o carieră în sport”, își amintește nea Cristi, cum îi spun cunoscuții.

A îmbrățișat meseria tatălui

înclinația către cizmărie a venit de la tatăl său care, timp de 44 de ani, a lucrat la Partizanul, ca maistru principal. După ce a terminat gimnaziul – la Școala nr. 1 – și liceul – la Industrial 1 (URA) -, a urmat cursuri de calificare în meseria pe care o practică și astăzi. Din 1978 și pînă în 1991, a lucrat la Partizanul la secția de marochinărie. „Din 1992, am atelier propriu de reparații încălțăminte. Pe lîngă faptul că asta este sursa mea de venituri pentru mine și pentru familie, am și posibilitatea de a-mi pune în valoare calitățile profesionale pe care nu le-am avut la volei. Avînd atelierul meu, am început să fiu mai corect cu mine și cu statul, în ce privește plata dărilor. în decursul anilor am fost apreciat de oameni din toate categoriile sociale pentru calitatea lucrărilor mele. Mi-am format o clientelă statornică, probabil și din cauza prețurilor muncitorești pe care le promovez. Am observat chiar că unii dintre vecinii mei de la atelier sînt invidioși, cel puțin pentru cantitatea lucrărilor pe care le am de făcut. Profit acum de ocazie pentru a-mi cere scuze celor care au pierdut timpul la ușa unității mele așteptîndu-mă, dar îi rog să mă înțeleagă că trebuie să mai fac și aprovizionare și altele”, se «scoate» fostul voleibalist și fotbalist.

Maistru bucătar în Turkmenistan

Din rațiuni financiare, Hușovschi n-a ratat, în 1991, oportunitatea de a mai scoate un ban, dar nu din cizmărie, ci din bucătărie. A fost pe fază atunci cînd o firmă de construcții din Bacău a trimis ingineri și muncitori în Turkmenistan și a „percutat”. A mai găsit liber doar postul de bucătar și, cum se pricepe să facă mîncare, s-a angajat într-o nouă aventură. „Am plecat în Asia la muncă pentru că în acel timp situația mea materială era precară. Nu m-am dus să fac avere, ci pentru a-mi întreține familia și a supraviețui cu demnititate și decență. Nimeni nu iubește sărăcia. Timp de un an, am gătit pentru muncitorii români de pe șantier și nu s-a plîns nimeni că n-am pus sare în mîncare. N-am stat mai mult pentru că mi-era dor de ai mei, dar și din cauza climei de acolo”, rememorează cizmarul.

Florin Grapă, cel mai pretențios client

în decursul anilor, mulți oameni cunoscuți din urbea băcăuană au apelat la serviciile lui Hușovschi, devenind clienți stabili. Printre clienții săi se află parlamentari, notari, doctori, profesori, chiar și un director de bancă. De asemenea, Vasile Vrabie, fostul comandant al Poliției Județene Bacău, își repară încălțările tot la el, la fel ca și actorul Florin Crăciunescu. Cel mai chițibușar dintre clienții săi rămîne Florin Grapă, un arhicunoscut în volei, antrenor al naționalei feminine, cu care Hușovschi a fost coleg de cartier (n.r., casa părintească a lui Grapă a fost pe actuala locație a Ziarului de Bacău, în imediata apropiere a podului Paloșanu), coleg de școală și coleg de echipă. Relația dintre cei doi s-a consolidat în timp și pentru că, de multe ori, au avut păreri total opuse. Au fost vremuri în care povestea cu mîța și cîinele era de mîna a doua comparativ cu relația dintre Grapă și Hușovschi. Cei doi au ajuns mereu, după clipele tensionate, la un numitor comun. Actualul cizmar nu se sfiește să-l perie acum pe «mai marele» fost coleg: „Pe Grapă îl cunosc din copilărie. Mi-a fost ca un mentor inclusiv la volei, pe terenul de zgură de la Școala 1. Recunosc că sînt și un admirator al lui, mai ales că m-a ajutat să pricep care-i treaba cu voleiul, lucru care m-a ajutat să mă dezvolt fizic și psihic”. Apoi, contraatacă: „Mi-a scos peri albi într-o zi. A venit la mine să-i modific o pereche de cizme pe care le adusese din Franța pentru nevastă-sa. Mi-a spus ce vrea și i-am făcut lucrarea. La recepție treburile s-au complicat. Mi-a zis că nu-i mulțumit de calitatea muncii mele și m-a pus să modific din nou. în 24 de ore am lucrat de trei ori la cizmele alea. Am tot scurtat din ele pînă a fost mulțumit. Și eu, aproape la fel. Cel mai mult apreciez însă că nu-i cu nasul pe sus și nu uită de unde a plecat”, încheie Hușovschi, nu înainte de a se lăuda că a citit trei corpuri de bibliotecă, autorii săi preferați fiind James Clavell, Fiodor Dostoievski, Ioan Luca Caragiale și Vasile Alecsandri. (Marius AMBROZIE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!