Fotbalistul student la două facultăți

• Andrei Cristea visează să adune cît mai multe tricouri ale reprezentativei României și să joace în cupele europene

Este cel mai bun produs al fotbalului băcăuan. A debutat în Divizia A la 18 ani, iar un an mai tîrziu la „națională”. Andrei Cristea este la un pas de a părăsi echipa în această vară, deși suma sa de transfer se ridică la 1,5 milioane de dolari. Gigi Becali îl vrea la Steaua, dar Pițurcă spune că, deocamdată, nu are nevoie de el. Bacăul are nevoie însă, dar tentația banilor este mai mare. Student la două facultăți, IEFS și Management, Andrei și-a împlinit un vis, de a juca la echipa națională. A fost chiar partener de întrecere cu Totti, un jucător pe care îl admiră. Țintește să ajungă la un club mare din străinătate, dacă s-ar putea să fie Barcelona, și să joace în cupele europene. Nu are mașină, dar cînd va intra în bani modelul preferat va fi al lui: BMW. Este de o modestie ieșită din comun și din acest motiv este îndrăgit de colegii lui, mai vechi sau mai noi. Și la școală i-a plăcut să fie primul, bifînd opt coronițe. S-a mulțumit mai tîrziu și cu premiile doi sau trei, pentru că fotbalul trecuse deja pe primul loc.

A început fotbalul în curtea școlii

Profesorul de sport Ioan, de la școala 11, i-a fost primul antrenor. Andrei Cristea avea doar 10 ani cînd a trecut de prima selecție. De la fotbalul din pauze a ajuns în echipa școlii. A jucat cîteva meciuri în campionatul școlilor generale și a fost imediat văzut de ochiul ager al descoperitorului de talente, „maestrul” Radu. Nu a durat mult pînă cînd a fost transferat la Liceul de Fotbal, la începutul clasei a 5-a. Primul pas către fotbal era făcut. Trei ani mai tîrzu, Marian Ciudin l-a preluat de la antrenorul Lulu Avram, iar Andrei Cristea a participat la primul turneu adevărat, desfășurat la Iași. A continuat la Liceul Sportiv și l-a întîlnit pe cel de-al treilea antrenor al său, Mihai Petrovici. A jucat la juniorii Liceului și într-un singur an a înscris nu mai puțin de 52 de goluri. Asta pentru că juca la două grupe, 83 și 84. „Jucam cîte patru meciuri pe săptămînă și chiar dacă era obositor, mie îmi făcea plăcere. Mi-a plăcut fotbalul dintotdeauna”, spune Cristea. FCM Bacău nu avea voie să rateze transferul tinerei speranțe și, pe cînd avea 16 ani și jumătate, Cristea a fost transferat la echipa fanion a Bacăului. Era normal să se întîlmple așa, în doi ani, cît a evoluat la juniori și tineret, Andrei a înscris peste 100 de goluri. Cînd Cursaru ieșea golgeter al Diviziei A, Andrei Cristea făcea același lucru, cu 19 goluri, la tineret. Antrenor la FCM Bacău era Ghiță Poenaru. Debutul său s-a produs însă pe cînd antrenor era Cristi Popovici. Poenaru se despărțise nu tocmai amiabil de club și în ultima etapă, cu Gloria Bistrița, Andrei Cristea și-a făcut debutul în Divizia A. Avea 18 ani și debutase cu o victorie, scor 2-0. Avea să urmeze naționala, unde a jucat cu numărul 13. „Eram superstițios la acest număr, însă de atunci este numărul meu norocos”, spune Cristea.

Mentorul Răducan

Nu este un „figurant”, nu i s-a urcat „vedetismul” la cap, motiv pentru care se înțelege de minune cu toți componenții lotului. Spune că a avut de învățat foarte multe de la Ciocoiu și Cursaru, dar nu numai de la cei doi fotbaliști. Cei de vîrsta lui, se înțelege, sînt printre cei mai buni prieteni. O prietenie ceva mai strînsă a legat-o, de curînd, cu Narcis Răducan, cu care împarte camera de cantonament de cînd Nivaldo a plecat în Brazilia. De la Răducan a învățat foarte multe, și toate de bine. Plecînd de la volumul mare de cărți citite și pînă la postul pe care cei doi îl țin în ziua de vineri. Narcis Răducan are, de asemenea, numai cuvinte de laudă despre tinărul fotbalist, căruia îi prezice o carieră bogată și plină de satisfacții, „datorită caracterului frumos pe care-l are”.

Andrei nu a avut niciodată conflicte cu antrenorii sau cu conducerea clubului.

Mai mult, spune că Țiți Dumitriu și Ilie Dumitrescu au fost oamenii care l-au propulsat în fotbalul mare. Primul a avut tupeul să-l arunce în luptă la o vîrstă fragedă, al doilea a continuat cu Cristea în teren, oferindu-i șansa de a-și demonstra calitățile cu care a și ajuns la națională.

18 goluri pentru „naționala” de juniori

Cînd avea 16 ani și jumătate, i-a venit ordinul de încorporare la naționala de juniori. Debutul a fost unul pe măsura talentului său. România a remizat, 1-1, cu Iugoslavia, la Turnu Severin, golul nostru fiind înscris chiar de Cristea. Antrenori erau Aelenei și Sătmăreanu, doi oameni despre care Cristea spune că au fost cei care l-au propulsat la lotul mare. Felul în care Cristea descria pe gazon i-au făcut pe antrenori să-l treacă la două grupe. Tînărul fotbalist juca, practic, și la o grupă de juniori superioară lui. Unde a făcut față cu brio. În total, Andrei Cristea a bifat 40 de meciuri și a înscris de 18 ori. Firesc, a trecut la naționala de tineret, însă nu a făcut mulți purici acolo. Nu pentru că nu a dat randament, ci pentru că a fost repede „săltat” de Iordănescu. La tineret a debutat cu Ucraina, 2-1, după care a mai jucat de două ori, cu Luxemburg și Danemarca. Demonstrase deja prea multe și lotul mare îl aștepta, mai ales că era o perioada în care se dădea credit jucătorilor tineri.

Debut la „națională”

13 februarie este ziua pe care Andrei nu o va uita toată viața. Atunci s-a produs debutul său la echipa națională. Acolo unde a visat de la primele atingeri ale balonului. Ca orice puști, a avut idoli iar de la aceștia a plecat și ambiția lui de a ajunge cît mai sus. Turneul din Cipru al naționalei i-a adus bucuria tînărului fotbalist din Bacău. A jucat cîteva zeci de minute, dar a făcut-o lîngă elita fotbaliștilor români. A fost însă debutul neoficial al lui Andrei Cristea, meciurile din turneul cipriot nefiind trecute la statistică. Adevăratul debut, cel care va fi înscris în CV-ul tînărului fotbalist, este meciul cu Japonia, un amical încheiat la egalitate, 1-1, disputat pe 11 octombrie. A jucat ceva mai mult de un sfert de oră și, chiar dacă nu a avut timpul să-i dovedească lui Iordănescu tot ce știe, a fost mai mult decît fericit. Cîteva săptămîni mai tîrziu, Cristea avea să le simtă respirația lui Totti și Canavaro, și nu numai a lor. Meciul cu Italia era pentru băcăuan momentul de referință, după cum spune. „Am ieșit ultimul din tunel. Am trecut pe lîngă vedetele italienilor și nu-mi venea să cred. Nu m-au privit nici măcar o clipă de sus. Sînt profesioniști. Atunci mi s-a făcut un chef nebun să joc”, spune Cristea, care a rămas cu regretul că nu a avut șansa să evolueze în fața Italiei decît 3 minute. În noaptea de după meci nu a putut să doarmă, de bucurie. Acumulatorii de la telefon aproape l-au lăsat, pentru că din țară telefoanele au curs gîrlă. Și nota de plată a fost apoi pe măsură. Însă nu mai conta, jucase cu Italia. Despre colegii lui de la națională are numai cuvinte frumoase. Și nu o face pentru că există un cod al debutanților. „Dorinel Munteanu și Ganea m-au luat sub aripa lor. Și nu numai ei. Niciodată nu m-am simțit singur. Toți sînt caractere deosebite, Pancu, Lobonț, Chivu”, spune Cristea, care crede că un avantaj al lui îl consituir tinerețea lotului reprezentativ. „Iordănescu mi-a dat șansa să apar în culorile echipei naționale și nu vreau să dezamăgesc”, încheie Cristea capitolul cel mai important al vieții de fotbalist.

Scos din circuit

Sezonul precedent a început groaznic pentru Andrei Cristea. Un amical cu FC Brașov, disputat pe un teren cu zăpadă, l-a trimis direct la spital pe fotbalist. A căzut pe umărul drept, cel cu probleme, și a suferit o disjuncție. S-a refăcut și a jucat în turul campionatului. În perioada de pregătiri, din iarnă, același umăr a cedat. De data aceasta a suferit o luxație scapulo-humerală. A încercat să o ignore, alergînd cu brațul legat de corp. A reușit pentru o perioadă, însă în aprilie umărul a cedat încă o dată. A fost nevoie de bisturiu și apoi de o lungă perioadă de recuperare, care l-a scos din circuit pînă la finalul sezonului. „Aș fi putut să joc în ultimele etape, dar nu am riscat”, spune Cristea, care parcă nu vrea să-și amintească de suferința prin care a trecut. „M-au ajutat prietenii, familia dar în special doctorul Bora, Costi Sdrobiș (kinetoterapeutul echipei) și Simi Blaga. Nea Simi venea special de acasă pentru mine și făceam separat antrenamentul”, își amintește Andrei. A revenit însă în forță o dată cu noua ediție de campionat și temerile că nu va mai prinde echipa națională au trecut. Cristea a fost rechemat la lot de Iordănescu.

Antrenamente suplimentare cu tatăl său

Aurel și Gina, părinții lui Andrei, îi dau o mînă de ajutor în tot ce face. Și nu numai în ce privește fotbalul, pe care mama s-a nu l-a „îmbrățișat” atunci cînd fiul său s-a orientat spre sportul care avea să-l facă o vedetă. „Mama nu a fost de acord la început, dar a cedat repede și m-a ajutat apoi foarte mult”, spune Cristea. În schimb, tatălui său i-a plăcut ideea din primul moment. Mai mult, făcea cu el antrenament suplimentar, după ce Andrei se întorcea de la pregătirea cu echipa. „Mi-a prins bine, pentru că m-am învățat cu munca, iar cînd am crescut mi-a fost mai ușor la antrenamente”, spune Cristea.Totuși, tatăl său nu i-a prevăzut viitorul în fotbal, dorința lui fiind ca fiul său să se facă informatician. „În clasale 1-4 tata insista să mă fac informatician, să lucrez pe calculator și chiar eu mă îndreptasem spre asemenea domeniu. A venit turneul cu echipa școlii, cînd m-am îndreptat spre fotbal, și de atunci mi-a fost greu să merg pe ambele domenii. Am renunțat la primul.” Fotbalistul băcăuan crede că familia a avut un rol hotărîtor în ascensiunea sa: „Fără spijinul familiei nu aș fi reușit. A fost și este mereu alături de mine”. Fratele lui Andrei, Ionuț, s-a orientat și el spre fotbal, dar a renunțat. „A jucat fundaș. „Era chiar și tehnic, dar a renunțat”, spune Andrei despre fratele său, mai mare cu doi ani decît tînărul internațional.

Premiul l opt ani la rînd

Pînă în clasa a 8-a, Andrei a fost premiant. Și nu unul oarecare. Coronița de pe cap nu l-a trădat niciodată în cei 8 ani. Fotbalul a urcat pe primul loc în viața lui și a renunțat, aproape cu voia lui, la coronițe. S-a mulțumit, pentru prima oară în viață, cu locul al doilea sau al treilea. Dar avea să cîștige din plin în fotbal. Cînd era în clasa a 4-a a participat la Olimpiada de matematică, pe județ. Cristea spune că era bun la matematică, unul dintre materiile lui preferate. La acea dată.

Își amintește cum s-a trezit cu nota 3 la teza de la limba română. „Învățasem pentru teză și eram pregătit să iau o notă mare. Am lipsit însă în acea zi în care dădeam teza, fiind convocat la lotul de juniori, cu care am plecat în talia. Cînd m-am întors, am aflat că am luat nota 3 pentru că am lipsit”, spune Cristea. Profesoara de română i-a pus nota doar în creion. Cristea a dat teza singur, la cîteva zile după ce s-a întors din Italia. A luat nota 8.

Student la două facultăți

Andrei Cristea este student, în anul l, la două facultăți. Dintre ele nu avea cum să lipsească IEFS-ul, unde face cursuri la zi. Cea de-a doua, Management, la fără frecvență redusă. Spune că vrea să aibă spatele asigurat, deși dacă o ține tot așa cu fotbalul își va asigura un trai pe picior mare pînă la sfîrșitul vieții. Nu ocolește cursurile de la IEFS, alternîndu-le cu antrenamentele, de la care nu întîrzie niciodată. „Este un lucru care trebuia încercat”, spune Andrei despre facultatea de Management. Probabil, talentatul fotbalist are de gînd să-și conducă singur viitoarele afaceri. „IEFS-ul era normal să-l fac, pentru că sînt sportiv. Cu Management-ul a fost în primul rînd o curiozitate de-a mea, și apoi chiar mi-am dat seama că îmi place”, spune același fotbalist. Cu colegii săi se înțelege destul de bine. Chiar dacă majoritatea se uită la el ca la o vedetă, Andrei i-a pus la punct și i-a făcut să priceapă că sînt colegi, și doar atît. „Se uitau cu admirație la mine, la început. Prin purtarea mea cu ei i-am făcut să mă trateze ca pe un coleg și prieten”. Mai mult, Andrei Cristea a fost cel care a avut nevoie de colegii lui. „Am nevoie de cursuri și de la cine să le iau dacă nu de la colegii mei”. Speră să ajungă cît mai sus cu fotbalul, ceea ce nu înseamnă că nu este hotărît să termine ambele facultăți l-a care a luat.

Și-a cumpărat de curînd un laptop pe care abia așteaptă să-și pună cursurile de la facultate pe el. Deocamdată nu-l poate utiliza așa cum își dorește, pentru că nu are pus Internetul pe el. O va face în scurt timp.

Vrea la Barcelona

Chiar dacă Pițurcă spune că nu are nevoie de el, pentru că nu este titular la națională, dar și din cauza prețului foarte mare, Andrei Cristea este ca și plecat din această iarnă de la FCM Bacău. Că va fi Steaua sau altă echipă. „M-aș bucura să joc la un club mare. Chiar și la Steaua aș fi onorat să joc”, spune Cristea, care mai are un vis, să joace în cupele europene. De asemenea, cel poreclit Șevcenko speră ca într-o zi să îmbrace tricoul lui CF Barcelona, echipă oe care o îndrăgește. Primarul Bacăului și președintele de onoare al clubului, Dumitru Sechelariu, a declarat în repetate rînduri că Andrei Cristea este cel mai bun produs al fotbalului băcăuan. Din respect pentru Andrei, primarul a spus că îi dă voie să plece oricînd. Numai că suma trecută în dreptul fotbalistului este cam mare. 1,5 milioane de diolari, în condițiile în care criza financiară din fotbal nu se regăsește numai în campionatul nostru. Mai mult, în urmă cu cîteva săptămîni prețul lui Cristea creștea cu cîte 100 de mii de dolari la fiecare săptămînă. Cel mai talentat fotbalist al Bacăului nu se gîndește deocamdată la un eventual transfer, ci la echipa la care evoluează, FCM Bacău, „care trebuie neapărat să se salveze de la retrogradare.” „Meciul cu Oțelul este foarte important pentru noi. Am pierdut la Național, deși puteam să scoatem cel puțin un rezultat de egalitate, așa încît cu Oțelul nu avem voie să facem un pas greșit”, spune Cristea.

Dacă va pleca de la FCM Bacău, Andrei va fi nevoit, după cu spune, să-și cumpere și o mașină. Deocamdată circulă cu Dacia tatălui său, dar cînd va fi fotbalist în toată regula, adică și în privința banilor, nu va ezita să-și cumpere un BMW, mașina care îi este pe plac. (Cristian BLĂNUȚĂ)