Fraierul milostiv

Europenii (mai ales nordicii) sunt oripilați de invazia de cerșetori din România. Cei care au fost în Paris, Londra sau Stockholm au constatat că marile bulevarde sunt pline de fuste înflorate și de falși schilozi care vorbesc între ei în românește. Până și în vârful muntelui, la Perugia, în Italia, am fost agresat de două pirande cu țânci jegoși pe lângă ele. Nu mai există mare oraș european unde noi să nu fi exportat mizeria cu pașaport românesc. Degeaba expatriază francezii, lună de lună, fel de fel de locatari de prin taberele ilegale. Hoardele se reîntorc la cerșit și la furat. Așa s-a ajuns ca Norvegia să propună măsuri drastice, penale. Pentru prima oară, vor condamna cu închisoare cerșetoria, sperând astfel să reducă afluxul de milogi din România. Suedia încă mai crede în colaborarea cu autoritățile din București. La solicitarea nordicilor privind inințierea unor acțiuni comune, dâmbovițenii noștri le-au sugerat să pedepsească prin legi aspre cerșetoria. O mai mare dovadă de fățărnicie și incompetență nu s-a mai văzut în Europa! Aceleași autorități din România, care le sugerează partenerilor din Uniune să pună parul legii pe spinarea cerșetorilor, au modificat Codul Penal și, de la 1 februarie, au eliminat pedeapsa cu închisoarea pentru cerșetorie. Așa că, protejată de lege, o nespălată luată la întrebări de patrulă a declarat senină: „Ce vină am eu dacă sunt fraieri și ne dau de pomană?!” Crunt adevăr!

Dintr-o proastă educație, românii bagă mâinile în buzunare și împart mărunțișul la toți escrocii cu mâna întinsă. Este o falsă milostenie. Probabil că, subliminal, fraierul darnic speră că Dumnezeu îi va returna înzecit pomana stradală. Numai că Dumnezeu nu iubește lenea (unul din păcatele capitale!) și nici prostia. Nu negociezi cu divinitatea bunăstarea personală ajutând clanurile de interlopi care administrează rețelele de cerșetori. Dacă vrei să-ți arăți dărnicia, donează instituțional. Există Crucea Roșie, există asociații și fundații, există orfelinate și azile unde orice ajutor este bine primit și bine folosit.

Odată cu venirea verii și deschiderea teraselor, Bacăul s-a umplut păduchioși agresivi, aurolaci în căutare de bani pentru procurarea drogurilor, „gâcitoare” enervante și puradei trimiși „la produs”. În centrul orașului, doar patrula de la Circulație este prezentă, însă are alte „misiuni”: caută mașinile care nu au plătit parcarea sau se salută cu toți gușații cu ochelari de soare, musai mari și negri, sprijiniți pe cefe groase. Cerșetorii nu sunt deranjați. Intră pe la mesele de pe terase și din restaurante, acostează tinerele mai credule, se leagă de bătrânele care merg spre piață, rup florile de pe spațiile verzi pentru a le vinde idioților și nu se împiedică de vreo patrulă de la Pază și Ordine (mai există?!). Autoritățile, dacă nu-i pot aresta și trimite la muncă pe acești escroci, măcar să asigure liniștea și siguranța cetățenilor onești. De exemplu, prin fața Teatrului „patrulează” un ins grăsuț, de până în 35 de ani, cu un landou vechi în care (cică!) are un prunc și vrea pomană. Tânăr și în putere, nesimțitul abordează bătrâni care abia își cară sacoșele pentru a le cere bani. Durduliul își face „traseul” din primăvară până în toamnă, de vreo doi ani, în același loc, dar nu-l vede niciun polițist. Dacă noi, localnicii, simțim că nu mai suportăm mizeria asta, oare ce zic străinii care îndrăznesc să viziteze „Românica mereu fascinantă”? Dacă nu suntem în stare să participăm la acțiunile europenilor de „curățire” a străzilor din marile capitale, poate ar merita să încercăm o „deratizare” națională și să scăpăm de apelativul de „fraieri milostivi”…
Ștefan RADU