Francezii fac marile afaceri pe terenul de vînătoare

Dacă despre francezi se știe că nu se ridică de la masă pînă nu beau cel puțin o jumătate de litru de vin. Nu la fel stau lucrurile cînd vine vorba de vînătoare. Francezii nu sînt, neapărat, vînători înnăscuți. Bernard Ohresser, directorul general al companiei producătoare de centrale termice Zaegel-Held și, de circa o lună, partenerul Grup Termloc Bacău pe piața centralelor termice și a sistemelor de încălzire, este unul dintre ei. Cînd îl vezi îți aduci aminte de celebrul Bourvil. După nume nu prea pare francez, dar cînd îl auzi vorbind îți piere orice undă de îndoială. S-a ocupat de vînzări peste 30 de ani, dar chiar această muncă l-a adus și în situații cu totul aparte. De pildă, așa a devenit vînător.

„Am devenit vînător din cauza afacerilor – spune Ohresser. Cînd eram director comercial al societății, patronul nostru avea o proprietate și un teren de vînătoare și își invita clienții mari acolo. El nu era vînător, de aceea clienții lui aveau însoțitori. într-o zi s-a întîmplat un accident diplomatic: cel care răspundea de terenul de vînătoare punea tot felul de intedicții clienților. Unui client foarte mare nu i-a prea plăcut atitudinea, iar a doua zi s-a dus să-l vadă pe proprietar, căruia i s-a plîns că însoțitorul nu s-a comportat civilizat cu el. Eu locuiam la Obernai, unde era și terenul de vînătoare, și mi s-a trasat sarcină: o să-ți iei permis de vînătoare. Tu ești directorul comercial, te ocupi și de problema asta”.
O obligație profesională a devenit, însă, ulterior, o plăcere. în plus, între timp societatea și-a schimbat patronul, iar pentru că în Alsacia există o lege specială, neîntîlnită în celelalte departamente ale Franței, patronul a fost obligat să cumpere și domeniul de vînătoare. Astfel, s-a creat la Obernai o mică societate de vînătoare, iar multe afaceri se fac acum fie pe terenul de golf, fie pe cel de vînătoare. Dincolo de afaceri, însă, vînătoarea e vînătoare, iar Bernard Ohresser o practică sistematic. Nu are mari trofee, niciodată n-a împușcat un cerb, doar căprioare, dar a fost și la mistreți. Chiar și proprietarii terenurilor de vînătoare cînd sînt invitați undeva, nu au dreptul de a avea mari trofee, ci doar vînat mijlociu.
Pe un vînător francez, mai ales, nu te poți înfrîna să nu-l întrebi cîte ceva și despre Brigitte Bardot – celebra actriță, dar și înfocată apărătoare a drepturilor animalelor. „Una dintre prietenele soției mele – spune Ohresser -, cînd era tînără spunea că i-ar face mare plăcere să semene cu BB. Acum, însă, fiind în vîrstă, cred că Brigitte ar fi invidioasă pe prietena soției mele. Altfel, de ce să nu recunoaștem că marea actriță a fost și ea foarte vînată”.
Pe Bernard Ohresser l-am întîlnit, la noi, în România, și nu puteam ocoli un subiect „fierbinte”: masacrarea mistreților de la Balș. „Niciodată nu voi participa la o asemenea partidă de vînătoare – a venit replica francezului. Adevărații vînători nu trag în tot ce mișcă. Uneori, cînd mi-a apărut în față o căprioară, mi-am oferit doar plăcerea de a o privi prin lunetă. Noi întreținem vînatul, îl hrănim și încercăm să-l prezervăm. Toți ecologiștii care se ridică împotriva vînătorii și a vînătorilor nu au întreprins nici un fel de acțiune de îngrijire a animalelor. Cel puțin în Franța. Iar cei mai mari prădători de animale pentru vînat sînt, pînă la urmă, țăranii, care dau cu pesticide și le otrăvesc, și automobiliștii care le lovesc. Or, vînătorii nu vînează nici zece la sută din vînat”. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!