„Nu se poate! Nu se poate sa ne fi dat Eminescu la Bac! Este imposibil! Nu pot sa cred! Dracu’ sa te ia, Eminescu! Fuck You, labarule! Cretinule, care trebuie sa te invat!”
Absolventii de liceu sint revoltati. Le-a cazut Eminescu la Bac si ei, culmea, nu se asteptau. Si n-au citit nimic, o poezie, o nuvela, o fraza despre opera sa. Ca au zis ca nu se poate sa le cada asa ceva.
Uite ca le-a cazut. Si s-au apucat de injurat. Ca viata nu e dreapta, ca ei n-au avut timp, intre doua iesiri la club sa rasfoiasca o carte. Ca Eminescu e greu si inutil, depasit si sifilitic. Si nu-i ajuta cu nimic in viata.
Ca pe trotuar la Roma sau Torino nu le intreaba nici un broscar de Floare albastra sau de Sarmanul Dionis.
Si, atunci, la ce bun atita Eminescu, la ce bun sa incerci sa-l intelegi, sa-l citesti si, eventual, sa-l memorezi?
Daca acceptam un asemenea argument, putem sa ne intrebam la ce bun un bacalaureat daca n-ai fost in stare sa citesti un rind din cel mai important autor al literaturii române?
La ce bun ca ai trecut 12 ani prin scoala daca ai impresia ca i-ai facut degeaba?
Eminescu ramine baza limbii si literaturii nationale. Pentru ca si fara cei 2-3000 de absolventi care l-au injurat. România poate supravietui lejer. Fara Eminescu, insa, am fi fost altceva.
Lasă un răspuns