Fumatul este pentru oricine – și trebuie să recunoașteți și voi, fumătorii – un mod lent de sinucidere. Cei care se consideră destul de maturi pentru a lua o astfel de decizie sînt răspunzători pentru ceea ce fac. Despre picii de clasa a cincea sau a șasea nu pot spune însă același lucru. Răspunsul pe care ți-l dă „un om mare” cînd îl întrebi de ce fumează este, de obicei, „sînt stresat și trebuie să mă calmez”. Dar cei mai mici de ce fumează? Fiindcă gașca fumează, fiindcă sînt slabi și încearcă să compenseze lipsa de încredere în sine prin prezența țigării ținute stîngaci între degete. Ce să mai spun, sînt șmecheri și lumea acum îi va respecta. Dar nu-i respectă nimeni.
Nu mulți elevi de liceu vor „înghiți” acest articol, dar acei cîțiva care conștientizează efectele nocive ale fumatului sînt destul de puternici ca personalitate și știu să se impună și să se facă plăcuți pentru ceea ce sînt. În cele din urmă, fumatul a ajuns să uniformizeze lumea, nu să-i facă speciali pe cei ce fumează. Deci faza cu fumatul pentru a ieși în evidență nu mai este valabilă. Dacă ții neapărat să fi remarcat pentru unicitatea ta, mai bine nu fumezi, pentru ca nefumătorii să nu fie o specie pe cale de dispariție.
Povestea cu nerespectarea legilor și fumatul permis în incintele liceelor renumite este veche, iar de statistici li s-a urît tuturor. Acum, mai nou, elevul salută profesorul cu țigara în mînă, fiindcă este păcat să o stingă. „Mai trag un fum și gata…”.
Unii încearcă să se lase de fumat, mulți devin dependenți de acest viciu, dar este valabil pentru toți că primul pas este decisiv. Și acest prim pas trebuie să nu existe. (Mara IONESCU-AMBROSIE)
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.