Gândește european, simte profund românește

Manuel Barneo Alcantara este spaniol. Inginer agronom, dar expert în multe alte domenii, toate legate de managementul unor proiecte dedicate unor comunități umane mari. A venit în România în anul 2010 să pună umărul tocmai la astfel de proiecte, anume crearea de asocieri de mari dimensiuni, între localități din mediul rural, foarte agreate de Uniunea Europeană atunci când este vorba de finanțare. Un expert ca mulți alții, de care România a mai beneficiat în domeniul dezvoltării rurale durabile.

Manuel este, însă, cel mai tânăr dintre cei pe care i-am cunoscut, are numai 36 de ani. Și este încă holtei, cum se spune pe la noi. Poate și de aceea tratează problemele lui profesionale cu un fel de nonșalanță proprie numai celor care se simt foarte liberi, fie și din punct de vedere marital. Sau poate în primul rând din acest punct de vedere. Prietenos (sociabil, se spune astăzi), Manuel este foarte bucuros să vorbească despre munca lui, despre misiunea pe care o are în România. Ne vede, ca popor, drept o sumă mare de oameni foarte cumsecade, cu care îi place să lucreze. A învățat destul de bine românește și ne spune, în limba noastră, cam ce ar trebui să facem.

Acum, la noi, se ocupă de ceea ce se numește Grup de Acțiune Locală, prescurtat GAL. Adică o asociație. Un astfel de GAL a fost creat pe nu mai puțin de 12 comune, 11 din județul Bacău, una din Vrancea și care se numește „Valea Trotușului”. Lui Manuel îi plac și oamenii din acest GAL și inițiativele la care se gândesc ei și pe care au și început să le pună în practică. Dar are parcă o idee fixă: tineretul, copiii. Îmi spunea că ei sunt esența succesului la care poate spera o comunitate, fie ea o comună sau o asociere de comune. Pentru că tineretul înseamnă viitorul, iar noi, acum, pentru viitor lucrăm. Manuel, de loc din Andaluzia, vrea să mă convingă câtă importanță trebuie să dăm tineretului, de rolul crucial pe care trebuie să-l aibă încrederea în el. Tinerii gândesc de multe ori năstrușnic, chiar obraznic. Dar ideile celor tineri sunt avangarda dezvoltării sociale. Ceea ce vrea tineretul trebuie să fie, pentru noi toți, un obiectiv foarte important. Pentru că ceea ce vrea un tânăr înseamnă felul în care va arăta viitorul unei comunități. Ce vom face cu tot ce am acumulat până acum? Cui le vom lăsa? Pentru cine muncim o viață întreagă?

Pentru cei tineri, evident, pentru moștenitorii noștri, pentru copiii noștri și mai ales pentru copiii copiilor noștri. Manuel știe bine acest lucru, pe care dealtfel îl știm și noi. Dar el vede ceva mai departe decât mulți dintre noi: vede dincolo de mercantilul vieții de zi cu zi, vede VIITORUL. Și, îmi spune, nu are numai el această perspectivă. Au avut-o mulți alții înaintea noastră. Și îmi dă un exemplu care mă lasă perplex: Ștefan cel Mare. Despre care îmi citează din „Apus de soare”, opera lui Delavrancea, în care măritul voievod era personajul principal: „Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri ș-a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor”.

Manuel gândește european și simte profund românește.