GENERAȚIA REVOLUȚIEI

Ei sînt primii băcăuani care au venit pe lume în acele zile tulburi ale evenimentelor din decembrie 1989. Nu l-au prins pe Ceaușescu, dar au auzit de el. Nu au mîncat salam cu soia, dar au auzit că „pe vremuri” erau bani dar nu aveai dce cumpăra cu ei, spre deosebire de zilele noastre, cînd ai ce găsi în magazine, dar nu prea ai cu ce cumpăra. Ce gînduri de viitor au și cum privesc primii băcăuani născuți liberi, citiți în continuare.

La 18 ani este elevă în clasa a VII-a, la fără frecvență

Pe Simina am găsit-o greu, într-un cartier defavorizat al orașului,
ghidați de mînuțe negricioase de copii care frămîntau zăpada albă
în fața unor case viu colorate. Fata a ieșit din curte la chemarea
mamei. Erau amîndouă pătate pe față, haine și degete de o vopsea
de un albstru închis cu care pregăteau casa de Sărbători. Copila s-
a dus să se schimbe pentru poză iar mama, zîmbind părintesc în
urma ei, ne-a spus mîndră: „Eu zic că ea a adus libertatea”. Casa
nu se vede de gard, un gard scund, modest. Pe un stîlp din curte
firul de telefon e tăiat. „în seara de Revoluție eram la spital. Noi nu
știam ce se întîmplă, abia a doua zi mi-am dat seama, era agitație
în maternitate, mamele se revoltau să le dea drumul acasă, începe
povestea Anica Borcea, mama. Simina e al șaptelea copil. Am opt.
Și unul e bolnav de cancer”. Se oprește. Parcă ar vrea să se
împace cu gîndul acesta, ca și cum l-ar fi avut pentru prima dată.
„Cel mai mic are 15 ani, e la școală”, continuă femeia. Nu lucrează
decît ea, bărbatul n-are de muncă. âși cîștigă existența cu un cal și o
căruță, mai umblă după cartoane și după fier. E mîndră, însă, că și-a
învățat copiii să fie demni, să muncească, nu să fure. Nici unul n-a
plecat în străinătate, au rămas toți aici, se ajută unul pe altul, și, cu
toate greutățile, sunt o familie fericită. Un gînd i-a aprins lumina în
ochi: „Am o fiică educatoare!”. Simina iese din curtea sărăcioasă
transformată, parcă ar fi ieșit dintr-un palat. S-a curățat de vopseaua
albastră și e frumoasă. Din povestirile părinților ei, și-a format o
imagine bună despre Ceaușescu. „Mama zice că e mai bine acum,
că suntem liberi dar eu cred că Ceaușescu era bun, pentru că făcea
foarte multe lucruri bune, toată lumea avea servici (sic!). Nu era
destrăbălarea din ziua de azi. Sunt veselă, pentru că sunt mulțumită
de familia mea. Mama se descurcă”, spune Simina. Din lipsa
banilor, în special, a fost obligată să se lase de școală. La 18 ani,
este înscrisă la Școala „Domnița Maria”, în clasa a VII-a, la fără
frecvență, în programul „A doua șansă”. Va face 11 clase. Gîndurile
acestui copil al Revoluției, care zîmbește frumos în fața unei case,
mai sărăcăcioasă decît un garaj în care își ține un parlamentar
mașina, sunt simple. Nu vrea decît „O viață mai bună!”. Și încă
ceva: „Aș vrea să devin stilist, îmi place să le coafez pe surorile și
nepoțelele mele, mi-ar plăcea să faca asta”. Majoratul și-l va
petrece în familie. Au trecut 18 ani de la Revoluție. Și acest copil
nu-și dorește decît să fie cum era „înainte”. (Laura HUIBAN)

Răzvan Străchinaru s-a născut în libertate

Victor Răzvan Străchinaru s-a născut în urmă cu 18 ani, pe data de
22 decembrie, la ora 11. Este unul dintre copii născuți în vîltoarea
revoluției. „Retrăiesc momentele de panică, frică și confuzie
provocate de enenimentele relatate la radio și televiziune. Se
vorbea atunci de atacurile teroriste, iar vizitele în spital erau
complet interzise”, spune Cristina Străchinaru, mama lui Răzvan.
Cînd l-a adus pe lume pe Răzvan, femeia avea 22 de ani. Ziua de
22 decembrie nu a ales-o ea pentru a naște ci mai degrabă
doctorul Ungureanu. Așa se face că băiatul a ajuns pe lume prin
cezariană, pentru a fi evitate eventualele complicații care ar fi putut
apărea la naștere. „Nu am avut privilegiul altor mame de a avea
familia aproape. Țin minte că am stat în spital o săptămînă după ce
am născut. Am prins toate zilele de panică. Singurul telefon public
din maternitate se întrerupea foarte des atunci cînd încercam să i-
au legătura cu familia. în tot acest timp mă domina o senzație de
nesiguranță și neliniște. Un amalgan de sentimente mă străbăteau
în zilele revoluției. Cu toate acestea, eram mulțumită că Răzvan s-a
născut într-o altă lume, era deja liber”, declară Cristina. Atunci cînd
„băiatul revoluției” a împlinit un an, familia Străchinaru a primit o
telegramă de felicitare de la președintele României, Ion Iliescu. Sub
genericul „Te-ai născut într-o zi mare…”, președintele de atunci
aducea astfel felicitări micuțului și întregii familii. Gestul lui Iliescu a
impresionat întreaga familie reunită pentru „luarea din moț” la
împlinirea vîrstei de 1 an. Alături de mama sa, tînărul, parcă retrăia
acele momente. Fidelitatea relatării evenimentele trăite în urmă cu
18 ani de mamă l-au emoționat. „Am fost toată viața mea
recunoscător lui Dumnezeu pentru că m-a adus pe lume și m-a ținut
sănătos”, spune Răzvan. S-a interesat despre regimul comunist și
momentele revoluției abia la vîrsta cînd putea percepe contextul
istoric. Băiatul este acum în clasa a XII-a la Colegiul Național
„Gheorghe Vrînceanu”. âl pasionează în mod deosebit
calculatoarele, iar visul cău este acela de a urma Universitatea
Politehnică București, Facultatea de Automatizări și Calculatoare.
încă oscilează în alegerea specializării pentru că la fel de mult își
dorește să se afirme în „telecomunicații”. El este liber să-și aleagă
viitorul, doar pentru că cineva a murit în urmă cu 18 ani … pentru
LIBERTATE. (Ramona IONESCU)

Răzvan Bîrgu își dorește o carieră în Poliție

Un alt tînăr născut pe 22 decembrie 1989 este Răzvan Bîrgu. La prima vedere pare un tînăr rebel, cu părul decolorat în cîteva culori, îmbrăcat așa cum cere moda, care dă impresia de superficialitate. Am să aflu însă că nu este așa. Este singurul copil al unei familii de polițiști. âși dorește să le urmeze cariera. „Sînt în clasa a XII-a la Colegiul Economic și îmi doresc să dau la Academia de Poliție. Mi-ar plăcea să lucrez la trupele speciale sau la crimă organizată. âmi place meseria de polițist, îmi place echipamentul, combinezonul, îmi place că mereu se întîmplă cîte ceva și nu ai o viață banală, ci plină de evenimente. âmi place spontaneitatea, dar și salariul motivant”, ne-a spus Răzvan. La școală învață bine, mediile lui fiind peste nouă. Este sportiv de performanță, de opt ani fiind dedicat Karatelor, unde Este foarte mîndru și păstrează felicitarea pe care a primit-o în ziua cînd s-a născut de la primul președinte al României democrate, Ion Iliescu. Despre Ceaușescu nu știe foarte multe, ci, „doar ce am auzit pe la televizor. Că a fost un dictator, că a fost împușcat și că încă nu se știe unde este îngropat”. Este fericit că s-a născut acum și nu înainte de Revoluție. „Nu mi-ar fi plăcut să trăiesc atunci, cînd mîncarea și toul era la rație. Este păcat însă că acum ai tot ce vrei, dar nu ai bani să îți cumperi, iar atunci aveai bani, dar nu aveai ce lua”, a mai spus Răzvan. Nu i-ar plăcea să plece din țară, să muncescă departe de familie și crede că poate face bani frumoși și în țara noastră, dacă știi cum și te zbați. „Mi-aș dori ca pe viitor, în țara mea lumea să fie mai calmă, să nu mai alerge toți după bani, să se schimbe mentalitatea, să nu stai la cozi și să sistemele de operare ale băncilor să fie mult mai rapide”, a precizat tînărul. (Claudiu TĂNĂSESCU)

O generație pe umărul căreia te poți sprijini

Născut pe 17 decembrie 1989, Alexandru Ion, este acum elev în clasa a XII-a a Colegiului Ferdinand din Bacău. Discut cu el și am sentimentul că am în față chiar un bărbat în puterea cuvîntului, deși abia a trecut pragul majoratului. Mi se pare copilul devenit bărbat ceva mai repede față de cum eram noi, cum e toată generația lui, probabil, maturizată altfel în imperiul IT-ului în care trăiesc, dar și al
capitalismului în care au deschis ochii. Alexandru nu a ieșit, pînă acum, în evidență cu nimic absolut spectaculos. Nu are pasiuni deșucheate, deși a încercat de toate, de la ghitară la alte tentații tinerești din ziua de astăzi, dar se consideră deja un om cu destule probleme de rezolvat, de la examenul la școala de șoferi,
la bacalaureatul care îl așteaptă în vară. E tînăr, frumos, inteligent, curat și mai sigur pe picioarele lui decît o masină 4×4 pe toate roțile ei late. Nu face politică, dar e convins că trebuie să aibă, la un moment dat o opțiune, mai ales că, din acest an, are și drept de vot.
Alexandru nu este, însă, un oarecine, băiat inteligent, pregătit și atît. Tatăl lui este Răducan Ion, președintele societății Pambac pînă mai deunăzi, fruntaș al comunității băcăuane, om de afaceri și personalitate echilibrată, om de cuvîntul căruia e bine să asculți. Evident, un om cu ceva avere, pentru a-i oferi lui Alexandru un trai mai mult decît decent. Un om pe care Alexandru l-a luat de
model. Poate și din aceast cauză Alexandru nu își dorește cariere în străinătate, ba chiar susține că este un fel de bun patriot, îl interesează mediul economic românesc, vrea să se pregătească în finanțe-bănci, apoi poate și în drept, își dorește o afacere și stabilitate în tot ce face. Nu judecă mînios capitalismul sălbatic – cum adesea se spune – de la noi, nu vede în comunismul de pînă în 1989 regimul total greșit, pentru că – spune – a avut și părțile lui bune, dar nici nu crede că putea rezista, pentru că este o utopie. Nu-l urăște pe Ceaușescu, dar nici nu-l iubește, ca pe un personaj de legendă, l-ar fi judecat și închis, dar nu l-ar fi împușcat. Știe toate acestea din cărți și povestiri, el este altă generație, care crede că poate ridica România. Una peste alta, chiar m-am despărțit de el cu
sentimentul că am pe cine mă baza și eu la bătrînețe, adică pe o generație care nu-i chiar atît de rebelă și aiurită, cu se spune adesea. Copiii ăștia majori chiar știu ce vor și vor putea aduce și la noi normalitatea. Nu mă vor jigni judecînd cu mînie și patos, greșit, trecutul care îmi aparține, dar nici nu vor arunca în aer societatea în
care sper să îmbătrînesc liniștit. Bravo lor!, îi voi vota cu încredere. (Petru DONE)tivant”, ne-a spus Răzvan. La școală învață bine, mediile lu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!