Dacă a început școala și am avut de făcut „provizii” pentru noul an, printre care se numără caiete, mape sau ghiozdane, rechizite, haine și accesorii, lista ar putea continua la nesfîrșit și cred că s-ar opri la cele mai banale obiecte pentru că ne gîndim mai mereu „cîte ne mai trebuie…”.
Dacă în acestă „listă a lui Moș Crăciun” nu am adăugat și manuale, este pentru că m-am gîndit la cei care nu depășesc zece clase. Situația celor mai mari însă se schimbă radical. Manualele par a fi cele care creează cea mai mare bătaie de cap liceenilor. De ce? Răspunsul este foarte simplu: trebuie să știi să negociezi. Vinderea sau cumpărarea cărților este o adevărată afacere și astfel fiecare elev merge pe profit. Se negocează, se cade la o înțelegere, se plătește pe loc și „marfa” se primește instantaneu. Prețul unui manual este stabilit în funcție de mai multe criterii și trebuie să se încadreze unor standarde. De exemplu, un manual de limba romînă sau matematică este foarte greu de procurat pentru că este păstrat special pentru bacalaureat, așa că sînt o adevărată raritate. În funcție de importanța și dificultatea obiectelor se stabilește și prețul, care poate varia între 50.000 și 150.000 lei. Cele mai scumpe manuale, la mîna a doua sau chiar a treia, sînt cele de limbi stăine. Acestea sînt și cele mai ușor de procurat, dar în același timp greu de negociat. Vînzătorul vinde cartea în funcție de prețul pe care îl are aceasta în librării și prețul pe care îl are viitoarea carte pe care, la rîndul său, trebuie să o procure.
Putem vorbi și de o licitație a cărților. Pentru a înțelege și mai bine situația, am să exemplific pe un caz real. Spre exemplu, vînzătorul propune vinderea unui manual cu 70.000 lei. Acesta adaugă motivele pentru care solicită acest preț: fie este mai nouă sau păstrată într-o stare mai bună, fie că este completată cu răspunsuri la exerciții. Automat, cumpărătorul negociază prețul. Acesta scade pînă la 60.000 lei. Vînzătorul se gîndește cîteva secunde, se uită în stînga, în dreapta și spune 70.000 lei. Cumpărătorul iar negociază la 60.000 lei. Între această artă de a vinde sau de a cumpăra intervine o a treia persoană, care spune că oferă 70.000 lei. În acel moment, intervine un fel de „licitație”: care oferă mai mult, cumpără manualul.
Pe lîngă manuale, un elev are nevoie de culegeri, caiete speciale pentru lucru individual, reviste și alte cărți de comentarii. Astfel, pe lîngă toate cheltuielile, se adaugă o sumă ce depășește cu ușurință 1.000.000 lei. Pentru a demonstra și mai bine autenticitatea acestei afirmații am cerut și cîteva păreri. De exemplu, Simona Grecea, de la Colegiul Național „Ferdinand I”, a afirmat că „Ai nevoie de aproximativ 1.500.000 lei pentru a acoperi toate cheltuiele cu manualele, plus extinderile acestora și mă refer la culegeri sau alte caiete speciale. Sincer, mi se pare foarte mult pentru că mai ai nevoie și de alte lucruri strict necesare începerii unui an școlar nou”.
Așadar, elevilor nu le rămîne decît ideea conformării sau renunțării la cîteva manuale atunci cînd situația financiară nu le permite, pentru că oricum alocațiile nu pot fi un sprijin. (Mădălina STURZU)
Lasă un răspuns