Grațiile muzicii: Ființare, existență și credință

Cu o singură latură și două unghiuri se poate măsura distanța până la soare: cu o singură suferință și o iubire, aceea până la Dumnezeu, căruia muzica îi cântă slava în armonii celeste, capabile a captiva sufletul omenesc până la dăruirea de sine. Concertul dirijat de tânărul Tiberiu Oprea la Filarmonica „Mihail Jora” s-a relevat ca împlinitor al ambelor atribute; al dragostei divine revărsate către inspirația unor compozitori și a celei umane înălțate spre cer de către interpreți, prin talentul lor deosebit. Astfel, „Concertul în la minor” și „Concertul în Mi Major pentru vioară și orchestră” de J.S. Bach, în interpretarea lui Daniel Podlovschi, posedă o îndoită forță de radiație prin expresivitate și suavă armonie, care înveșmântează o gândire în egală măsură celestă și terestră.

Daniel Podlovschi le-a cântat vibrant în sensibilitate, cu ales elan liric și cu un simț muzical proaspăt și oportun. Asemenea și „Dublul concert pentru două viori în re minor” de J.S.Bach, în restituirea căruia Anastasia Baicu a făcut pereche cu Daniel Podlovschi. Cele două viori și-au trecut cu grație una alteia sentimente înfiorate, coborâte pe corzi cu suavitate, suspinându-și cântul sau potențând avântul emoțional cu o tehnică, un ritm și un simț al ansamblului din cele mai frumos puse în acord între ele și corelate admirabil cu aparatul simfonic orchestral. Astfel, tânăra și frumoasa violonistă a probat, alături de profesorul său, calități artistice autentice și extrem de promițătoare, mânuind vioara cu finețe, spontaneitate și o măiestrie de invidiat.

Nu pot trece la comentariul părții a doua a concertului simfonic fără a face elogiul alcătuirii programului în întregime izbutit. Concertelor de Bach le-a urmat „Simfonia pentru orgă și orchestră” de Alexandre Guilmant. Este o lucrare ce rezumă, în bună măsură, una dintre cele mai fecunde concepții în edificarea poemelor religioase. Organistul Alexandru Catău l-a cântat sincer, vibrant, având talentul și știința necesare pentru a reda expansiunea spirituală a compoziției, ridicând, împreună cu dirijorul, întregul ansamblu la o amplă și susținută elocință. Cele patru dansuri slave ale lui A. Dvorak au încheiat apoteotic o seară muzicală captivantă.

xx
O sugestie: Pentru o mai bună prezentare a concertelor ar fi util ca programele de sală să cuprindă și câteva propoziții despre compozitorii și lucrările din repertoriu; tonalitate, părțile compozițiilor, curentul din care fac parte etc. Sunt utile și prezentările dirijorilor și interpreților,cam disproporționate în raport cu lucrările. Publicului trebuie să-i prezinți măcar câteva elemente de ghidaj, spre a evita apalauzele dintre secvențele unei simfoniii sau concert instrumental, cum s-a mai întâmplat uneori, mai ales cu un public tânăr si incomplet format.

Vasile PRUTEANU