Un nou puseu de aroganta aristocratica si de orgolii nesatisfacute marcheaza lumea politica romaneasca dupa ce presedintele Traian Basescu a iesit inca odata la rampa cu declaratii incendiare de tipul grupurilor de interese din spatele liderilor politici si al masinatiunilor de culise. Mai toata lumea i-a sarit la beregata fara sa se intrebe daca „gura pacatosului” mai scapa, din cind in cind, si cite o farima de adevar.
Care, daca ar fi recunoscute si acceptate, prea multi ar trebui sa-i popeasca, dupa spusa lapusneanului. Dar atitudinea de Gica contra e o componenta a conduitei multora dintre liderii nostri si dezicerea de acest narav le-ar taia macaroana contrazicerilor, cu consecinta de rigoare: trimiterea fortuita in somajul declarativ.
Nu sint un fan al presedintelui tuturor romanilor, dar nici contestatarul sau neconditionat. Atunci cind are dreptate, i-o recunosc si il tratez ca atare, iar cind incearca sa ne amageasca apelind la surogate si tertipuri politicianiste in scopuri imagistice si de populism ieftin, il taxez ca atare, adica dupa cum merita. Toate acestea fac parte din libertatile si jocurile democratice, asa ca nu pot fi pricina de admiratie sau de contestare. Conform principiului „fiecaruia, dupa ce merita”. De data aceasta, multe dintre afirmatiile pe care le-a facut in interviul acordat recent postului public de radio corespund realitatilor perioadei, si nu le putem trece cu vederea, ca pe un banal fapt divers. Mai putin, desigur, afirmatiile categorice, cu tenta calomnioasa si acuzatoare, la adresa unor fosti si actuali politicieni de rangul cel mai inalt. Pentru ca: poate fi cineva de acord cu ideia ca nu ar exista coruptie generalizata? Sau ca grupurile de interese din spatele unor demnitari de top, fie de la guvernare, fie din opozitie, nu ar actiona pentru dobindirea de foloase majore? Ori ca anumite institutii ale statului de drept sint slujite si manipulate de magistrati care raspund la anumite comenzi politice? Si-atunci de ce sa-l acuzam pe presedinte pentru ca le spune verde in fata, chiar daca el insusi este suspicionat ca, de fapt, ar promova o campanie electorala dupa tipicuri proprii, in interesul „partidului prezidential”?! Desigur, e ceva adevar si in astfel de supozitii, ba sint chiar si certitudini, dar e cineva care sa-si sustina ingenuitatea in materie fara riscul de a fi catalogat drept frivol? Aratati-mi-l. Coruptia exista, se manifesta in felurite forme, iar presedintele si-a inaugurat mandatul in urma cu trei ani si jumatate declarind ca va lupta cu toate mijloacele impotriva ei. Rezultatele sint, deocamdata, indoielnice, dar ce se poate face atunci cind luptatorului i se ia sabia din mina?! Ori, justitia noastra cam cu asta se ocupa, tesind o plasa groasa de conditionari procedurale si probatorii in jurul celor care ar trebui sa dea seama. Labirinturile judiciare in care se ratacesc cauze si faptuitori cu putine sanse de a fi scosi la lumina. Iar hotul nedovedit se bucura de prezumtia de nevinovatie. Tratamentul penal al celor zece fosti sau actuali ministri, pentru care se daduse liber la ancheta, poate servi drept model pentru cazuistica si practica judiciara. Toti sint senatori sau deputati. Intrebarea, care nici ca-si gaseste raspuns, este daca si cine dintre acestia beneficiaza de imunitate parlamentara. Desi regulamentele ambelor Camere stipuleaza cu claritate ca respectiva imunitate se refera doar la declaratiile politice, si nu la fapte ce intra sub incidenta legii penale. Dar, pentru a se lamuri o chestiune cit se poate de clara se considera ca ar fi nevoie de comisii si subcomisii speciale de ancheta care sa dea verdicte de „da” sau de „nu” spre a repune caruta cercetarilor in miscare. Pina a se ajunge la vreun rezultat, demnitarii cu pricina isi vad de treburile lor in serviciul tarii, intre timp vor avea loc alegerile locale, urmate de cele parlamentare care ar putea aduce cu ele multe schimbari in materie de putere si, pe cale de consecinta, alte solutii pentru demnitarii incriminati sau suspicionati. Practica aminarilor la infinit este solutia care le spala pe toate, fara ca aceasta sa atraga consecinte si raspunderi.
Lasă un răspuns