Soarta Platformei industriale Borzești – Onești nu intră în preocupările curente ale Ministerului Economiei și Comerțului (MEC) și, implicit, nici în cele ale Guvernului. După ce a redevenit acționat majoritar la Rafo Onești – principala piesă de pe tabla de șah a industriei din zonă -, statul nu și-a formulat o strategie calră în legătură cu aceasta și cu soarta a peste 100.000 de oameni care trăiesc pe lîngă coloșii industriali de pe platforma Borzești – Onești. „Soarta rafinăriei Onești și, implicit, a celorlalte societăți comerciale din aval sau din amonte de ea nu face obiectul departamentului nostru – a declarat, în exclusivitate pentru Ziarul de Bacău, Victor Schmidt, directorul general adjunct al Direcției de politică industrială din MEC. Ceea ce cred, însă, în nume personal, este că această rafinărie are nevoie de manageri competenți, iar mai mult preocupați de ceea ce se va întîmpla cu rafinăria și cu alte întreprinderi din zonă cred că ar trebui să fie autoritățile locale”.
Funcționar guvernamental de rang inferior ministrului sau secretarilor de stat din MEC, Victor Schmidt nu poate avea opinii separate de cele oficial exprimate de la vîrf, însă denumirea departamentului „Politică industrială” te duce imediat cu gîndul la strategia pe care acest minister și, în ultimă instanță Guvernul, ar trebui să o aibă imediat ce statul este implicat într-o relație comercială și de autoritate în legătură cu societățile comerciale de talie mare de care depinde viața a zeci de mii de oameni.
Rafo Onești este coloana vertebrală a unui oraș întreg, a tuturor agenților economici care depind și de lefurile salariaților de aici, dar este și factorul tehnologic și economic de care țin, direct, alte mari uzine din zona Onești, cum sînt Carom sau Uton. Or, dacă strategie nu e, nimic nu e!
Statul a preluat din nou acțiuni la Rafo Onești în contul datoriilor acesteia către buget. În această calitate, de acționar majoritar, Agenția de Valorificare a Activelor Statului – AVAS și Ministerul Finanțelor au refuzat, recent, propunerea de fuziune a rafinăriei cu societatea Carom, precum și cererea venită din partea acționarului Balkan Petroleum pentru a-i fi cesionate creanțe ale rafinăriei. Alte voci au cerut chiar falimentul societății. „Nu am fost de acord cu conversia datoriilor Rafo în actiuni, iar in ceea ce privește falimentul cerut pentru Rafo, nu Ministerul Finanțelor trebuie să se pronunțe. În septembrie, judecătorul trebuie să dea sentința. Noi doar am solicitat intrarea în faliment a rafinăriei”, a precizat atunci ministrul Mihai Tănăsescu.
Rafo a intrat în luna aprilie în reorganizare judiciară, pentru o datorie la stat de 204 milioane de euro (7.673 miliarde de lei), în urma unei sentințe a Tribunalului Bacău, la cererea societății Balkan Petroleum, care deținea 97,82% din capitalul social al rafinăriei. Societatea a fost privatizată în octombrie 2001, cînd Imperial Oil și Canyon Servicos au preluat 60% din capital. În octombrie 2003, Balkan Petroleum Ltd din Anglia a devenit acționar principal. Ea a cumpărat de la Canyon 48,91% din acțiuni. Președintele AVAS, Mircea Ursache, a spus că Balkan Petroleum nu mai este acționarul majoritar al rafinăriei, iar investitorii în Rafo au acum obligații la capitolul dezvoltare de 84 de milioane de dolari.
În zona Onești, combinatul Chimcomplex a fost preluat de firmele omului de afaceri Ștefan Vuza, iar uzina de cauciuc sintetic Carom de cele ale lui Ovidiu Tender. La Uton, asociația salariaților deține primatul. (Petru DONE)
Lasă un răspuns