Hai-hui prin Europa

Secole de istorie (4)

* „L’Ile de la cite” – Inima Parisului și a Franței

M. COSMESCU DELASABAR

Pentru a vizita „L’Ile de la Cite” – inima Parisului și civilizației franceze, trecem fluviul Sena pe podul Saint – Louis, care leagă insula de centrul Orașului-Lumină; dar, după ce, în prealabil, am înconjurat-o cu un Bateaux-Mouche, descoperind din ambele laturi, de la oarecare distanță, principalele obiective și monumente de artă și civilizație franceză, dominate de „La fleche de Notre-Dame”: „Palatul Justiției”, biserica „Sainte-Chapelle”, „Le Quais de l’Horloge” și straniul palat al întunecatei „La Conciergerie”; pe care trebuia să le vezi de aproape, pentru a le cunoaște istoria și misterele lor.
Trecînd fluviul, primul monument istoric care atrage privirile turiștilor este Catedrala Notre-Dame, construcție care a durat apropae doi ani (1160-1345), restaurată și adusă sub aspectul actual, de Viollet-le-Duo (1864). Ceea ce impresionează la această catedrală, comparabilă doar cu Catedrala Sant-Pietro din Roma, sau cea din Chartres, considerată de Rodin „l’Acropole de la France”, este puritatea liniilor, sobrietatea decorațiunilor exterioare și interioare ca și echilibrul proporțiilor. Minute în șir, rămîi mut de admirație în fața celor trei portaluri, surmontate de 28 de statui care formează la Galerie de Rois, deasupra cărora tronează, nemișcată de sute de ani, la Grande Rose; pentru ca, la Grande Galerie și cele două turnuri ale catedralei să-ți amintească scenele filmelor inspirate din celebrul roman al lui V. Hugo, „Cocoșatul de la Notre-Dame”. Nu-ți scapă privirilor nici La fleche Notre-Dame, înaltă – ni se spune – de 90 de metri, la concurență cu Tour Eiffel, nici le Portail du cloitre, sau la Porte Rouge, de pe cele două laturi ale Catedralei. Iar în interior, Le choeure et le nef centrale și Le Grand orgue, proiectată pe un uriaș vitraliu colorat; ca și tribunele sau capelele interioare, care sînt tot atîtea dovezi ale grandorii lucrului bine executat.
Trecînd prin Place Louis Lepine și clătindu-ne privirile pe lîngă Marche aux fleurs ne trezim în fața Palatului de Justiție, amplasament locuit succesiv de cuceritorii romani din sec. IV, de regii Merovingieni mai apoi, și, mai recent, de regii Franței sub numele de Palais de la Cite. După patru incendii și mai multe reconstrucții, Palatul de Justiție de azi compus din mai multe elemente: Cour de Mai (intrarea principală), la Calerie Galerie Marchande (formată din mai multe „buticuri”, instalată încă din sec. XVII), la tour de l’Horloge (primul orologiu din Paris), iar pe marginea cheiului, biserica Sainte-Chapelle și La Conciergerie.
Eram interesați și nerăbdători să vizităm aceasta din urmă parte a Palatului de Justiție, autoritatea cea mai înaltă (de „concierge” – portar -) de ofițer al regelui, delimitată de cele patru turnuri (de l’Horologe, Bombee, de Cesar și D’Argent). Eram curioși să vedem La Conciergerie, pentru că între pereții săi au fost închiși prizonieri celebri ca: Ravaillac, Regina Marie-Antoinette, Girondinii, Danton, Robespierre; în special, carcera Mariei-Antoaneta, sala-capelă a Girondinilor, la Cour des Femmes, la Cour de Douze, care, în timpul Revoluției din 1743/1774 era denumită Antichambre de la guilotine, cînd condamnații la moarte erau grupați cîte 12 , înainte de a fi duși la eșafod…
Abia după ce am cunoscut această epocă sîngeroasă din istoria Franței, ne-am îndreptat spre biserica La Sainte-Chapelle, pentru a ne ruga pentru iertarea păcatelor nostre de… viitori revoluționari. Este o biserică veche, construită sub regele Saint Louis (sec. XIII), pentru a deveni apoi un loc sfînt de păstrare a Coroanei de Spini (de fapt, o bucată din „Vrais Crois”) și alte relicve. Mai exact, sînt două capele: una, mai sus, comunicînd cu apartamentele regale, și alta, jos, deschisă pentru public. Deși în aparență are un aspect fragil, biserica este considerată ca o performanță arhitecturală, care a fost asigurată de constructorul său, Pierre de Montreuil, vitraliile sale fiind cele mai vechi din Paris, reprezentînd, prin culori vii, mii de persoane biblice…
Ca o prelungire a „l’Ile de la Cite”, peste malul Senei, poți trece în l’Ile Saint Louis, unde toate clădirile au fost construite în sec. XVII și cele mai multe dintre ele sînt protejate pentru ceea ce reprezintă les Beaux-Arts, în special: Hotel de Lauzun și Hotel Lambert ou Les Vau, de pe cheiul d’Anjou, sau l’Eglise Saint-Louis en l’Ile, bogat decorată în interior, și păstrătoare a unei colecții de broderii străvechi.
Plecînd de pe insulă, pe podul Saint – Michel, te poți opri în piața cu acealași nume, în apropierea fîntînii monumentale, Davioud, existînd acolo de pe vremea celui de-al Doilea Imperiu, avînd posibilitatea să privești în ansamblu străvechea l’Ile de la Cite, cu celebrele sale monumente ale civilizației franceze. Și nu poți să nu recunoști cu uimire, spunînd măcar în gînd; cîtă istorie și cultură ascunde, de secole, această insulă binecuvîntată de Dumnezeu!i interioare ca și echilibrul proporțiilor. Minute în șir, rămîi mut de admirație în faț

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!