Hoția nu trebuie sindicalizată

Ștefan RADU

Mai în glumă, mai în serios, jurnalistul Liviu Mihaiu de la „Academia Cațavencu”, chestionat pe tema „Cine ar putea face reformă în PSD?”, a răspuns fulgerător: „Parchetul General!” Gluma aceasta mi se pare prea dură și – mai ales – nedreaptă dacă ar fi să o extindem la întreaga masă a membrilor acestui partid. Cei mai mulți dintre ei trag ponoasele politice de pe urma cîtorva escroci care au pus gheara pe funcțiile importante din organizații și au manipulat aleșii mai săraci cu duhul. însă dl Mihaiu are dreptate într-o anume măsură: curățenia brută, „la lopată”, trebuie făcută de către unele instituții ale statului și astfel să se corecteze – măcar în parte – imaginea unui partid precum PSD. Cel puțin la nivelul percepției publice, actele de corupție sau evaziune fiscală cu o anume rezonanță au dimensiuni politice. Anchetele care s-au declanșat vor dovedi sau vor infirma această percepție care a determinat înfrîngerea în alegeri a Partidului Social Democrat.

Pentru noi, băcăuanii, cea mai acută problemă este RAFO deoarece am ajuns celebri cu această afacere. întrega Românie se află în situația de a plăti din banul public datorii care au generat averile multor personaje de pe la noi, legate politic între ele. Ani la rînd s-a vorbit despre ingineriile financiare de la Onești, despre investitori străini pe care nu i-a văzut nimeni la ochi, dar în numele cărora un grup de „meșteri pricepuți” învîrteau banii prin puzderie de firme (care se înființau și dispăreau de la o zi la alte!) pînă li se pierdea urma. Culmea este că niciodată sindicatul de la RAFO nu s-a revoltat și nu a sesizat autoritățile în legătură cu prăduirea averii societății și a banului public, așa cum au făcut angajații de la Reșița, de exemplu, sau cei de la ARO Câmpulung. La Onești, a fost preferat principiul „De ce să ne vîrîm unde nu ne fierbe oala dacă salariul curge și mai facem și cîte un ciubuc?!”… Astăzi, cînd există riscul unui faliment rapid și total, sindicaliștii atît de docili cu patronatul sar ca arși pentru a incrimina presa pentru situația în care s-a ajuns. Dacă s-ar purica unele firme care au „colaborat” cu RAFO pe sume consistente s-ar descoperi, cred, printre acționari, numele unor salariați sau ale unor rude de-ale lor. Cînd cîștigau nu-și puneau întrebarea de unde vin banii și nici dacă rafinăria este astfel sabotată…

Cazul RAFO este un extraordinar dosar de studiu atît pentru juriști, cît și pentru economiști. O societate cu o dotare modernă, cu o capacitate de producție impresionantă, adaptată la cerințele pieței europene, cu personal calificat, cu o tradiție incontestabilă a ajuns în pragul falimentului. De ce? Abia cînd s-a strîns funia la par, în ultimul an, patronatul și administratorii au început să-și plătească datoriile. Acum se clamează pe toate drumurile că rafinăria este viabilă și că doar interese politice au dus la declanșarea anchetelor. Uită să spună cei care se zbat cu disperare să ascundă imensa mașinațiune că pînă în 2004 s-au sustras sute de milioane de euro. Zece ani nu a funcționat în profit și dintr-o dată, cu procurorii în ceafa managerilor, instalațiile de cracare au început să duduie (precum economia în viziunea dlui Adrian Năstase)! Seria de reeșalonări, scutiri și anulări de care a beneficiat RAFO după ce a fost privatizată nu mai dă dreptul cuiva astăzi să ceară clemență din partea românilor plătitori de taxe și impozite. Dacă este o unitate cu adevărat rentabilă (la nivelul de rentabilitate a domeniului), atunci să fie scoasă la vînzare pentru a se recupera pagubele provocate bugetului și dată pe mîna unor noi proprietari adevărați care să facă afaceri cinstite.

Falimentul actualei rafinării nu înseamnă neapărat demolarea instalațiilor și clădirilor. Nu înseamnă nici desființarea tuturor locurilor de muncă. înseamnă organizarea unei noi societăți comerciale, unei noi entități productive unde vor lucra tot oneștenii. Este un scenariu posibil. Cum tot la fel de posibil este ca în zonă să se dezvolte și alte activități. Șantajul social la care se pretează sindicatele și patronatele interesate nu este corect cîtă vreme, măcar moral, poartă o bună parte din vina de a se fi ajuns la acest punct de criză. Activitatea economică este una, hoția și escrocheria este alta. Nu avem voie să le amestecăm pentru că tot vom plăti mai devreme sau mai tîrziu.reptate într-o anume măsură: curățenia brută, „la lopată”, trebuie

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!