Iarnă grea, mitocănie cât încape!

Temperaturile ridicate înregistrate în ultimele două-trei zile au topit o parte dintre nămeții care au sufocat orașul. În locul stratului alb de nea și-au făcut aparația dovezile de incontestabilă mitocănie a localnicilor. Gunoiul menajer rânjește din pungile de plastic rupte, aruncate pe spațiile (foste) verzi, excrementele de câine (sau poate ale unor homunculi imbecili…) au umplut trotuarele, potecile, treptele de la intrările în blocuri, mizeria de toate felurile ne întoarce stomacurile pe dos, iată cum arată comunitatea în care trăim. Ce să facă omul iarna, când terasele cu bere ieftină s-au închis? Stă în fereastră, scuipă semințele pe geam și aruncă chiștoacele sub ferestrele celor de la parter. Drumul până la ghena de gunoi e lung, așa că scapă de reziduurile menajere aruncându-le de la etaj! Nu pentru că insul ar fi prost crescut, ci pentru a hrăni maidanezii care au devenit pericole reale și focare de infecții. Imaginea descrisă mai sus este ușor de observat, având atâtea elemente materiale. Sunt, însă, nenumărate alte situații mitocănești cu care ne confruntăm la fiecare pas. Indivizi cu mașini puternice (second-hand, ce-i drept, și cu instalații de gaz lichefiat pentru a economisi banii necesari asigurării!) accelerează la trecerile de pietoni pentru a speria bătrânii și copiii (cu ce se ocupă Poliția?), parchează în mijlocul drumului pe motiv că din cauza zăpezii nu au unde altundeva și devin agresivi dacă nu te dai din calea lor. Nesimțirea le este direct proporțională cu cefa groasă pe care au grijă să o tundă scurt pentru a se mândri cu ea în cartier…

Să nu credeți cumva că doar parveniții sau infractorii deținători de cai putere sunt mitocani. Am văzut o duduie iubitoare de câini, cu urechea lipită de „smartfonul” de ultimă generație, care privea încântată cum javra ei se ușura în ușa blocului. Era prea frig pentru a-și vârî lăbuțele (și una și alta dintre ființe!) în zloata de pe terenul viran… Degeaba există legi referitoare la obligativitatea de a strânge mizeria animalelor de companie, degeaba se vorbește despre un minim bun simț… Un domn doctor cu mari pretenții, după ce un utilaj plătit de vecini a luat zăpada din fața porții lui, s-a pus pe aruncat nămeții din curte în mijlocul drumului abia curățat! Ca să se toapească mai repede! Întrebat de ce face asta, a răspuns răstit: „Dacă nu-ți convine, spune buldozeristului să mai treacă o dată!” Degeaba ai 20 de ani de școală dacă mitocănia îți iese din fiecare por… Un magistrat s-a arătat extrem de deranjat de rugămintea unui vecin pe care îl blocase în parcare: „Unde te grăbești?! Așteaptă și tu că am o treabă de rezolvat și-apoi vin să mut mașina. Dacă n-ai răbdare, ia o lopată și fă pârtie pe lângă mine”. După o privire cruntă, a întors spatele și l-a lăsat pe om cu ochii-n… nămeți!

Rezumând, gândul mă duce la întâmplarea dramatică înregistrată joi sau vineri: doi inși au cerut unui taximetrist să le pună – pe durata cursei – manele. Omul a spus că n-are genul ăsta de muzică. Atunci indivizii l-au bătut și l-au înjunghiat. Mitocănia nu este doar enervantă. De cele mai multe ori este periculoasă. Violența imbecilului fudul nu are margini.

Ștefan RADU