• zice Eugen Lupeș, antrenor la SCM Bacău
TENIS DE CÎMP: La cei 26 de ani ai săi, Eugen Lupeș este preocupat mai mult de pregătirea pentru performanță a elevilor săi decît de cariera sa de jucător. Fost între primii opt în țară la categoriile 10 ani și 12 ani, nu a mai punctat în tenis prea mult cînd a ajuns la vîrsta buletinului deoarece a considerat, cum destul de puțini dintre sportivi mai fac astăzi, că școala este foarte importantă. În 1999 a absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport din Bacău. Tenisul și-a reintrat în drepturi imediat după trecerea examenului de la treapta întîi a liceului, ceea ce nu a însemnat că învățătura a fost lăsată de izbeliște. A intrat între primii 16 în țară înainte de juniorat iar acum figurează în clasamentul național de la seniori pe locul al 31-lea.
– Este grea meseria de antrenor?
– Sînt încă prea tînăr ca să mă pot pronunța. Abia de jumătate de an am normă întreagă ca antrenor, la Sport Club Municipal Bacău. Deocamdată sînt și jucător și am, în continuare, antrenor, pe Mihai Ciuntea.
– Turneele la care participi ca jucător sînt cam rare în ultima perioadă…
– Poate că sînt mai rare ca altădată, dar există. Nu vreau să spun, la vîrsta mea, că trăiesc din amintiri. De cîte ori am posibilitatea de a concura nu ezit să o fac, altfel nu aș avea cum să fiu prezent în clasamentul național.
– Cîte turnee ai cîștigat?
– Nu-mi place să mă laud. Am totuși multe clasări pe podium la concursurile interne și țin foarte mult la meciurile pe care le-am dus la capăt în Germania. Acolo am prins, anul trecut, o perioadă fastă. Pot să spun că am jucat și m-am simțit bine, mai ales la un turneu de 15 mii de dolari la care am fost invitat. Orgoliul meu a fost gîdilat puțin atunci. M-a ajutat foarte mult să țin piept unor adversari de valoare cel mai bun prieten al meu, Alexandru Savin, antrenor în Germania acum.
– Ce stil de joc preferi și recomanzi actualilor tăi elevi?
– Sînt adeptul unui joc de regularitate, de construire cu răbdare a punctului. Poate și pentru că suprafața pe care joc de obicei, zgura, m-a obișnuit astfel.
– Ai vreun model?
– Cînd eram copil am văzut și învățat multe din stilul lui Relu Damian. Bineînțeles, fiecare vrea să aibă, în orice clipă, calitățile numărului 1 ATP, indiferent de succesiunea numelor care ocupă acest loc.
– Care este punctul forte al lui Eugem Lupeș?
– Îmi place foarte mult să dau cu dreapta, dar numai după ce pregătesc bine punctul. Recomand acest lucru și copiilor pe care-i antrenez, nu de unul singur, ci în echipă cu tehnicienii de la club, Ciuntea și Dancău. Bineînțeles, nu neglijez atacul.
– Care dintre jucătorii de la Sport Club au avut mult de învățat de la tine?
– Nu așa se pune problema. Pot spune însă că în ultima perioadă am făcut antrenamente mai multe cu Ramona Husaru, Raluca Antoneac, Bogdan Bortă și cu frații Ciuntea.
– Ce mai trebuie în tenisul românesc să avem din nou un jucător de talia lui Năstase?
– Talente există. Nu cred că sînt cel mai îndreptățit să răspund la o asemenea întrebare dar voi spune ceva. Vîrfurile nu sînt stimulate, la nivel de Federație. Părinții, în primul rînd, și cluburile suportă cheltuieli mari chiar cînd sportivul a dovedit că are valoare și că poate mult. Turneele din afara țării sînt foarte împortante. Din păcate, prea puțini au acces la ele.
– Ce merge cel mai bine cu tenisul, inclusiv în timpul liber?
– Baschetul, clar. Este sport complementar recunoscut de specialiști. Eu cred însă că un pic de cultură generală combinată cu recreere prin călătorii și cunoașterea de locuri și lucruri vechi, dar noi, sînt binevenite. (Marius AMBROZIE)
Lasă un răspuns