Tocmai gindeam, vazind muntii de hirtie lucioasa, hirtie imprimata cu chipurile candidatilor, munti adunati in scarile blocurilor, sub cutiile postale, munti ce vor fi dusi la topit, ca sa recuperam, nu-i asa, ce mai poate fi recuperat – ca s-a ajuns la un soi de vid total al puterii. Nimeni, politicieni si guvernanti, nu se mai ocupa de altceva afara de campania electorala, de trasul spuzei pe turta personala. Dar nu stiam cum sa spun asta intr-un mod sintetic, sugestiv. Expresia a gasit-o insa cineva, batrinul poet, presedinte al P.R.M., Vadim Tudor: „am sa fiu implorat sa iau puterea”! Genial spus. Cel care a adulmecat mereu halca singerinda a dictaturii dorind-o in bratele lui si-a strigat la megafoane ca-i trage-n teapa pe corupti, a simtit ca tara este in impas. Ca alegerile prezidentiale fiind decalate cu un an de zile, noi, practic, nu mai avem presedinte. Ce e drept, actualul presedinte nici nu a facut mare lucru pentru tara afara de a se gilcevi cu prim-ministrul si cu cine i-a mai cazut rau la rinza, dupa ce, la inceputul mandatului, daduse promitatoare semne, recunoscind public crimele comunismului: dovada ca programul electoral de care s-a tinut o vreme, i l-a facut altcineva. În orice caz, problema e ca nici nu se arata un alt posibil presedinte la orizont. Un om cu greutate, deoarece, fara indoiala, cind va sosi momentul, se vor arata destui marunti intreprinzatori politici care vor candida. Din pricina asta vorbele lui Vadim sint geniale. El si-a dat seama ca ne aflam intr-un soi de vid prezidential. N-o sa-l implore nimeni sa ia puterea, asta e cert, dar a pus degetul pe rana. Si, parca pentru a-i da dreptate, presedintii de partide grele, Tariceanu, Stolojan si Geoana s-au adunat intr-un platou, la cea mai audiata emisiune tv a uneia dintre zilele trecute. S-au autopropus prim-ministri, sau, ca sa nu fiu rautacios, si-a jucat fiecare sansele, ca sef de partid, de a fi, dupa alegeri, prim-ministru. O emisiune telezivata ce este daca nu un spectacol? Presedintii partidelor mari, posibilii nostri prim-ministri, nu sunt mai deloc preocupati de soarta tarii, daca isi permit sa piarda vremea in fata camerelor operatorilor tv, dindu-se in spectacol. Ce e si mai rau insa, nu e ca au muscat momeala intinsa de mass-media, momeala de multi inhgitita, ci faptul ca nici unul dintre acesti oameni de frunte ai politicii romanesti, nu s-a vazut ca un posibil presedinte al tarii. Si, atunci, cine va candida peste un an la functia suprema in stat (dupa limbajul de lemn din vechime, reactualizat aici pentru ca devine un suport al ironiei). Cu siguranta, va candida Basescu, va candida
vesnicul candidat Vadim si multimea plevustii dornica de sufragii, ce stie ca sanse de izbinda nu-i sunt date, dar candideaza pentru a dobindi prestigiu personal. Oricum, eu unul nu stiu nici acum cu cine ar fi trebuit sa votez la alegerile parlamentare. Poate imi va lumina Dumnezeu mintea peste un an, la cele prezidentiale.
Dan PERSA
Lasă un răspuns