Impozit „alb” pentru bani „negri”

Ștefan RADU

O avalanșă de noțiuni ciudate vine, zilnic, peste publicul interesat de informație. Românii află lucruri greu de înțeles depre „deficitul de cont curent”, despre „dezechilibrele bugetare” și despre politica BNR menită să limiteze creditele de consum. Cu excepția economiștilor, speculanților de la bursă ori a funcționarilor din domeniu, restul populație habar nu are ce va să zică toate aceste expresii complicate. Unii sînt convinși că toată agitația asta a finanțiștilor nu are vreo legătură cu viața omului de rînd. Doar din cînd în cînd observă și ei că nu le mai ajung banii pentru chifla zilnică, iar o călătorie cu trenul pînă la București costă acum cît o excursie la Mausoleul lui Lenin pe vremea lui Ceaușescu…
Schimbarea ministrului Finanțelor, Ionuț Popescu, a ridicat multe semne de întrebare. Unii au spus că nu era destul de ferm. Alții susțin că ba dimpotrivă! Cică ar fi deranjat niscaiva clienți ai noii puteri cu diverse controale și somații de la Fisc… O serie de analiști îl acuză de „bîlbîieli” în modificarea legislației fiscale. A avut Ionuț Popescu o strategie coerentă în domeniul pe care îl păstorea? Există semne că a încercat o construcție logică, însă în totală divergență cu mentalitatea noastră balcanică. Românul – fie el șomer sau mare om de afaceri – își dorește să fenteze cît mai mult statul și să încaseze lefuri și beneficii cît mai mari. în țara asta este o perpetuă jale – ca la prohod – pe motiv că n-ar exista bani nici pentru supraviețuire. Primăriile se sufocă de atîtea dosare prin care se cere ajutor social, în vreme ce la Oficiul Forțelor de Muncă puțini se înghesuie să-și caute o slujbă. Nu mai poți circula pe străzile secundare ale orașului de atîtea autoturisme proprietate personală, iar cînd vine vremea vacanțelor mai toți pleacă la munte, la mare, după cum apucă și ei un loc „șutit” din cota pentru pensionari. Magazinele cu aparatură casnică sînt, zilnic, asaltate de cetățenii dornici să-și doteze bucătăriile cu frigidere noi și cuptoare cu microunde. în preajma Revelionului se vînd televizoare cît în două trimestre anterioare. De unde atîția bani într-o țară în care toată lume spune că moare de foame? Cercetările sociologice din ultimii doi ani arată că în România se cheltuie mai mult decît se cîștigă. Altfel spus, există destui „bani negri” necontabilizați și neimpozitați de Fisc. Oricîte scutiri sau reduceri de taxe și impozite s-ar opera, o bună parte din venituri vor fi dosite doar din pasiunea de a fi mai deștept decît statul. Cota unică de 16 la sută a fost un experiment doar pe sfert încununat de succes. în continuare există angajați și angajatori care se înțeleg să treacă în statul de plată doar o sumă minimă obligatorie, iar în cazul în care muncitorul este șomer, se trece pe varianta extremă: toată plata este „la negru” pentru a încasa omul și indemnizația de șomaj, că doar e de la Buget!
Ionuț Popescu a stîrnit valuri de critici politicianiste în momentul în care a sugerat că va reduce contribuțiile la asigurările de sănătae și sociale, însă – pentru compensare – a propus majorarea TVA. Au sărit socialiștii de la PD, opoziția (pentru că așa se cere!), dar și unii liberali pîrîți. Mulți dintre acești contestatari am convingerea că nici măcar nu au înțeles ce voia fostul ministru. Logica propunerilor sale este corectă. Le dai oamenilor salariile cît mai complete (adică fără a fi dijmuite de impozite și taxe exagerate) și-i lași să și-i gospodărească singuri. Creșterea TVA înseamnă că vor plăti mai mult cei care consumă mai mult. Adică unul care are bani să cumpere un televizor de 150 de milioane poate da două-trei procente în plus la Buget. TVA este impozitul care se plătește și se colectează imediat. în final, nici nu mai contează ce fel de bani – „albi” sau „negri” – sînt folosiți la achiziționarea mărfurilor. Cumpărătorul va achita taxa pe valoarea adăugată chiar dacă s-a înțeles cu patronul să nu-i treacă tot salariul pe statul de plată. Astfel, „banii negri” din corupta economie românească vor putea fi impozitați în beneficiul întregii societăți. Chiar valuta venită de la românii care muncesc „pe șest” prin Occident va fi, astfel, taxată în momentul în care aceștia trimit banii acasă pentru a fi investiți în diverse obiecte sau proprietăți. Se elimină întreaga birocrație fiscală, cu declarații și dosare rătăcite pe la administrațiile financiare, se economisesc bani de la Buget prin reducerea numărului de funcționari și scad, proporțional, cheltuielile de dotare tehnică a sistemului informatic de la Fisc.
Avantaje poate ar mai fi și altele. Nu trebuie uitate, însă, și dezavantajele. Cei mai afectați ar fi, cred, pensionarii, însă prin măsuri corective se pot contracara pierderile acestora. La o analiză comparativă, efectele pe termen lung cred că ar fi pozitive. Creșterea TVA concomitent cu o reducere semnificativă a taxelor pe salarii și profit ar însemna o schimbare fundamentală a filozofiei fiscale și un mod de abordare curajos, cu adevărat liberal. Graba cu care ne repezim să demolăm măsurile reformiste atunci cînd ele presupun scoaterea noastră din tabieturile confortabile cu care ne-am obișnuit ne ține în loc și ne păgubește direct. Nu doar propunerea ministrului Popescu a avut parte de asemenea tratament. Un alt subiest de controversă a devenit legea spitalelor. Nu știu pe ce se bazează regula conform căreia cel mai bun chirurg trebuie să fie director de spital, iar eminentul profesor de matematică să stea în fruntea administrației unei școli! A gestiona resurse – materiale, umane, financiare – este o profesie de sine stătătoare și trebuie respectată ca atare. Cel mai bun medic poate fi cel mai prost director. în istoria modernă a României, unul dintre cei mai slabi și periculoși miniștri a fost Nicolae Iorga. Asta nu însemnă că geniul său este contestat. Doar că s-a dovedit nepotrivit în administrație… Atît de nepotrivit că de aici i s-a tras – în parte – și moartea… De unde atîția ba

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!