In asteptarea Zefirului, pe insula inghetata

La Insula de Agrement e mai frig decit in oras. E din cauza vintului, care aici zburda in voie pe albia Bistritei, fara obstacole. Indoaie virfurile inghetate ale plopilor, sfichiuie stuful captiv in gheata, spulbera zapada atit de tare, ca pe alocuri lasa sa se vada pamintul bocna. Locul e pustiu, incremenit. Terasele, unde vara umbla fete in bikini, curge berea si duduie muzica tehno, sint acum intepenite si ele de ger, pustii, inzapezite.

Barcile sint stivuite cu fundul in sus, dusurile sint inghetate, scrinciobele scirtiie lugubru. Totul, in lumina unui soare care pare un bec lipit pe cer, cu lumina rece. Nici tipenie de om. Aparent, fiindca paznicul e la datorie, in ghereta de la poarta, unde se incalzeste la resou si ma priveste curios pe gemuletul cit o carte.

Dar personajul care da culoare locului este pescarul. Singurul pescar, impatimitul care a hotarit sa infrunte vintul si cele -15 grade, taman in mijlocul lacului. Si-a pus in actiune foreza, a facut citeva gauri in stratul gros de gheata, de circa 15-20 centimetri si a lansat in adinc cirligul cu momeala. Din cind in cind, cu o strecuratoare mai scoate din gauri gheata care se formeaza cu repeziciune.

Se asteapta sa agate mai ales bibani, ca astia-s flaminzi tot timpul si un pic mai vivace. Dar nu ar refuza nici vreo stiuca. Oricum, daca iese de o prajeala e bine, dar mai sigur nu se va intimpla asa, fiindca pestele e amortit si fara chef de cirlig. Va ramine doar cu satisfactia de a fi fost si iarna asta la copca, fiindca pe gerul asta gheata e suficient de groasa cit sa nu te lase sa faci o baie.

Duminica se aduna mai multi pescari, dar si mai multi chibiti, se sta la o o tuica si o pacioaca, se face politica, se vorbeste despre fotbal, e frumos. Dar, atentie! De vineri dispare codul de ger si daca vremea se incalzeste accentuat, gheata ar putea deveni nesigura. Si o baie in Bistrita pe vremea asta necesita apoi un masaj la Urgente.
E finalul lunii ianuarie si ne gindim ca a mai ramas o luna de iarna. E doar o amagire, in asteptarea Zefirului. (Ovidiu PAULIUC)