Au trecut sase ani (pe 18 ianuarie), de cand cei care au iubit glasul suav si ritmic al lui Gil Ionita, cauta instapanirea linistii sufletesti, in albumul cu amintiri.
Gil Ionita, om de cultura, interpret si compozitor de muzica folk, poet, avocat, s-a stins, intr-un ianuarie in care tristetea nu s-a prefigurat in piatra, ci in torente de ninsori, al anului 2004 ; s-a stins intr-un anotimp alb, introienit, pentru ca simbolurile si culorile inimii sale, au avut candoare si iubirea puritatii, insa, asa cum soarele apune in fiecare dupa-amiaza, dar nu moare, muzica lui Gil se continua. Anual se organizeaza la Onesti un Festival national de muzica folk Gil Ionita, la care participa multi dintre marii artisti care i-au fost prieteni, ca intr-o viata ideoritmica, solemna lor prezenta, aratand ca artistul bacauan nu a fost pamant investit cu viata, ci stea daruita cu har. Si in ianuarie, anul acesta, la cimitirul din Sarata, unde se afla tristul mormant al lui Gil Ionita, s-a facut o slujba de parastas, pentru comemorarea sa. De fiecare data, aceste momente aduc in inimile prietenilor si familiei, uniti langa piatra rece a criptei, amintirea cantecului si poeziei lui Gil Ionita, care e ca un vazduh privit din zborul pasarii. Familia artistului va starui sa aduca festivalul memorial “Gil Ionita”, de la Onesti, la Bacau, iar la slujba de sapte ani, spera sa fie prezenti, cat mai multi dintre prietenii sai , printre care si poetul Adrian Paunescu. Trebuie reamintit ca Gil Ionita a cantat cu Cenaclul Flacara, condus de poetul Adrian Paunescu, in anii cand balsamul sfletesc era creat de muzica si poezia acestei miscari culturale si artistice. (Aurel V ZGHERAN)
Lasă un răspuns